Trepte spre Înviere (I)
25 martie 2024
Share
Dacă nu luptăm cu mândria, credem într-un Hristos imaginar. Pe de altă parte, există în noi o dorință după veșnicie pe care nimic din această lume nu o poate satisface (înseamnă că am fost creați pentru altă lume). Întregul univers a fost făcut pentru Hristos și trebuie să se adune în El (C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 218). Hristos construiește în noi un templu după un plan veșnic, nu după imaginația noastră. Orice creștin trebuie să fie mai bun decât dacă n-ar fi fost creștin.
Cei care par importanți acum vor deveni nesemnificativi în viața viitoare. Numele noastre sunt scrise în ceruri, nu în istoria pământului. Nu avem nevoie de rang social aici, suntem fii adoptivi ai Tatălui, cu drept de moștenire veșnică. Mai degrabă pierdem tot, decât să Îl pierdem pe Hristos.
Înainte de Paști, evreii dormeau puțin. Stăteau nopți întregi și povesteau despre ceea ce azi numim Vechiul Testament. În Ghețimani însă, câțiva discipoli au adormit, tocmai atunci, când se apropia cel mai important Paști. Așadar, ni se cere vigilență, să nu fim luați prin surprindere de nimic și să nu ratăm ceea ce zeci de generații nu au văzut. Tâlharii atacă mai ales pe cei ce călătoresc singuri (fără ajutorul nimănui).
Hristos nu vânează nici o secundă popularitatea, dar El este – de departe cel mai cunoscut din toate timpurile. Să nu ne dorim nici noi prestigiul, ci doar imitarea Lui. Discreția este cuvântul-cheie. Iar când un copil trece pragul veșniciei (ca azi), Domnul să ne întărească și să ne mângâie. Să credem în Vestirea Bună, singura care biruie răul. Oamenii nu vor găsi altă sursă de fericire, oricât ar căuta. Să nu aducem jale în jur, ci Vestea Bună, luminoasă, clară, eliberatoare.
Nu putem rămâne tineri mereu aici, dar putem câștiga veșnicia. Nu putem face totul, dar putem iubi cu iubire dumnezeiască. Cea mai mare dezamăgire vine din căutarea fericirii în direcția greșită. Hristos a fost crucificat în locul lui Baraba. A murit Mesia și tâlharul a scăpat. Este o jertfă substitutivă. A murit pentru toți tâlharii născuți vreodată, inclusiv pentru noi. Nu mai putem – așadar – să ne mai purtăm ca niște tâlhari de acum înainte.
Ce ne promite Hristos? Că va fi întotdeauna cu noi, că nu ne va părăsi, că nu ne va lăsa de izbeliște, că ne va duce și pe noi unde merge El să ne pregătească loc. Ce ne cere? Să credem, să ne botezăm, să ne rugăm, să postim, să fim generoși, să răbdăm, să ne împărtășim cu Focul Lui. Hristos ne aduce Împărăția, altfel am fi rămas departe de ea. Ne reabilitează, altfel am fi rămas condamnați. Fie Evanghelia ne va ține departe de păcat, fie păcatul ne va ține departe de Evanghelie (Howard Hendricks, Trăirea după Biblie, Ed. Casa Cărții, Oradea, 2018, p. 13).
Convingere: Dumnezeu este la conducerea universului. Plus: este singurul care are autoritate asupra demonilor. Bonus: ne descifrează ce era încifrat. Ilogic: deși petrecuse 24 de ani (de la 6 la 30) în micul sat Nazaret, nazarinenii Îl resping, sunt incapabili să vadă dincolo de îngustimea lor (cum vor reuși cei din Capernaum). Limpede: nu Își impune mesajul, ci Se lasă dat afară (ca în „mlaștina” Japoniei).
Păcatul înfăptuit cel mai des și recunoscut cel mai rar este lipsa de caritate (C.S. Lewis, Creștinism pur și simplu, Ed. Humanitas, București, 2023, p. 210). Hristos nu ne invită să murim de ciudă, ci să murim față de ură, ca sămânța putrezită să devină spic și spicul să devină euharistic Trupul Lui înviat și nemuritor, hrănitor și vindecător de zgârcenie. Cei care intră în Biserică intră în Rai și evadează din iadul de dinainte. Lumea e la fel, dar o văd cu alți ochi. Nu se schimbă realitatea, ci atitudinea: curajul ia locul fricii, bucuria înlocuiește suferința.
