La început de post
6 martie 2024
Share
Cea mai urâtă formă de egoism este să ne dorim să ne mântuim singuri. Egoismul ne îndeamnă să reducem totul la noi înşine şi, mai ales, să ne atribuim meritul faptelor noastre bune şi al virtuţilor noastre. De aceea el reprezintă un pericol în viaţa duhovnicească. Dumnezeu lucrează, zidește, dărâmă și arde puterile vrăjmașe – așa cum un electrician se folosește de aparatul său electric de sudură (Paulin Lecca, Adevăr și pace, Ed. Bizantină, București, 2003, p. 52).
Lumea care Îl urmează pe Hristos nu rămâne indiferentă. Lumea se simte minunat în prezența Lui. Lumea Îl ascultă cu plăcere și aderă la cuvintele Lui. Hristos nu Se ascunde de lume, ci poate fi găsit cu ușurință. Chemarea Lui este directă și personală și este pusă în termeni imediați. Nu mai este timp pentru lucruri inutile. Lumea nu s-a sfârșit, doar continuă altfel. Hristos Își face simțită prezența în lume și lucrurile nu mai sunt ca înainte, ci totul este transformat. Hristos a dus până la capăt ceea ce a început (Armand Puig, Iisus, un profil biografic, Ed. Meronia, București, 2017, p. 228). Prin înviere, lumea viitoare a început deja să se manifeste. Nu ne rămâne decât să ne convertim.
Să nu așteptăm onoruri de la o lume care L-a crucificat pe Hristos. Mulți sunt dispuși să accepte că Hristos ar trebui să fie ceva, dar puțini sunt dispuși să accepte că Hristos este totul. Vindecarea nu înseamnă că rana nu a existat, ci înseamnă că trauma nu ne mai controlează viața. Oamenilor nu le pare rău pentru ceea ce au făcut, le pare rău că s-a aflat. Nu vor să învețe lecția iubirii. De aici, drama. Nu ne dorim nimic dincolo de voința lui Dumnezeu. Iar în acest perimetru nu mai este nici o frică.
Când ne rugăm, Dumnezeu ascultă. Când tăcem, Dumnezeu ne vorbește. Când împlinim voia Lui, Dumnezeu face minuni în noi. Nu putem găsi fericire în afara lui Dumnezeu, deoarece nu există decât în El. Trebuie să facem o alegere: mântuirea Lui este net superioară prosperității noastre. Să ne aducem mereu aminte de Dumnezeu (Sfântul Marcu Pustnicul,Scrieri, Ed. Egumenița, Galați, p. 223).
Plictiseala este boala celui ce nu are nimic de făcut, nimic de citit, nimic de miluit. Plictiseala este doar reversul fascinației: omul nu mai este uimit, nu se mai înminunează. În Rai nu este plictiseală și – oricum – plictiseala e mai bună decât durerea de nesuportat din iad. Nici un copil al lui Dumnezeu nu trebuie să fie vreodată plictisit de viață. Noi trăim în curățenia Paștilor: aerul așteptării pline de bucurie (Povestiri rusești de Paști, Ed. Contra Mundum, București, 2023, p. 101).
Singurătatea e să nu ai cu cine ciocni un ou roșu. Singurătatea și sentimentul de a fi nedorit reprezintă cea mai cruntă sărăcie. Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni. Cred că o mulțime de boli își au rădăcina în anxietate și singurătate. Vindecarea este iubirea aproapelui.
Sărbătoarea nu are scopul să uităm – chiar și pentru puțin timp – viața dezordonată pe care o ducem, ci să o ordonăm. O viaţă fără sărbătoare e ca un drum lung fără hanuri. Ordinea este temelia tuturor lucrurilor bune și armonioase. Suntem în această lume, dar nu îi aparținem. Tânjim spre absolut, spre armonie și desăvârșire.
Vom uita necazul de acum. Vom calcula binecuvântările, nu necazurile. Nu ne vom mai îngrijora pentru necazuri care nu se vor mai întâmpla.
La final nu contează decât 2 lucruri. Cât am iubit și cât am iertat. În funcție de acestea două vom fi judecați. Se estimează că – de la Adam încoace – s-au născut 17 miliarde de oameni. Pentru toți a murit Hristos!
Sărbătoarea poate fi trăită doar în Biserică (Povestiri rusești de Paști, Ed. Contra Mundum, București, 2023, p. 9). Restul e divertisment: uităm de moarte, dar nu scăpăm de ea. În Biserică, creația se sfințește, pregătindu-se de înviere și veșnicie.
Blândețea este o calitate a unei persoane care se manifestă prin delicatețe, bunătate și toleranță. Ea presupune capacitatea de a trata oamenii și situațiile cu respect și înțelegere, fără să fie agresiv sau critic. Blândețea implică și capacitatea de a-și controla reacțiile în momente dificile și de a fi empatic cu ceilalți. Este o trăsătură valoroasă în relațiile interpersonale, contribuind la o comunicare mai eficientă și la construirea unei atmosfere de încredere și armonie.
Abordarea unei situații cu blândețe poate reduce tensiunile, poate promova comunicarea deschisă și poate facilita rezolvarea problemelor. Blândețea poate aduce oamenii împreună și poate construi relații mai sănătoase și mai armonioase. Este blândețea o soluție? Da. Categoric da.
Dacă nu avem credința hrană, vom avea o nevindecată rană. Dacă nu schimbăm macazul vieții, vom deraia în prăpastie. Dacă nu ne convertim real, nu vom scăpa de chin. Dacă nu vom ajuta pe alții, nu vom fi ajutați. Dacă nu ne vom mai rușina de ceva ce Îl onorează pe Dumnezeu, nu ne vom mai tulbura pentru vorbele altora, schimbând mândria în smerenie.
Sărbătorile păgâne să le lăsăm păgânilor (Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări praznicale și morale, Ed. Doxologia, Iași, 2019, p. 55). La final, se va vedea cu ce ne-am îndeletnicit pe parcursul vieții. Vor pierde Raiul cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Vor câștiga Raiul cei ce vor fi curați ca Iisus. Harul iartă trecutul.
Noi alegem al cui deces va fi constatat: al păgânismului din noi sau al speranței veșnice. Să nu lăsăm fericirea noastră să depindă de ceva ce am putea pierde. Unii nu vor să se convertească, ci resping învățătura, nu vor să își învețe lecția (Ieremia 5, 3).
***
Orice am pierde, nu Îl pierdem pe Dumnezeu. Restul sunt nimicuri. La cât de multe accidente ne-a ferit Dumnezeu, inclusiv azi, cu siguranță există pronie. Sfântul Duh lucrează neîncetat pentru noi. Îngerii păzitori își depășesc normele. Cea mai clară dovadă a proniei este răscumpărarea omenirii prin jertfa lui Hristos.
