Mă întreb…
Share
Mă întreb, uneori, de ce creștinii — oamenii cuminți care încă își mai întemeiază familii, educă pruncii, îngrijesc bătrânii, hrănesc săracii și plătesc taxe unui Stat obez și nesătul — sunt puși la zidul infamiei? Mă întreb de unde vine dubla măsură a presei seculariste: înghesuielile și cozile electorale trebuie aplaudate, dar pelerinajele sunt ridiculizate.
N-am înțeles de ce inițiativele civice ale oamenilor credincioși sunt rele, dar manifestările pestrițe sau chiar indecente lansate sub umbrela diversității stârnesc aplauze și generează, fără comentarii, consensul secular.
Acum doi ani, cea mai importantă inițiativă cetățenească din ultimii o sută de ani s-a „bucurat” de sabotajul politic al decidenților. Ofensiva secularizată și mimetismul ideologic au aplicat o zdravănă măciucă inițiativei private, libertății de expresie și democrației participative. Propaganda sexomarxistă a făcut atunci asocierea perversă între niște oameni frumoși, verticali și inocenți politic cu ditamai personajele penale ale PSD, care pângăresc orice ating.
Noi n-am uitat cum trei milioane și jumătate de români au fost flituiți cu apelative precum „inchizitori”, „creștinopați”, „fundamentaliști” medievali” și chiar „ucigași”. Cei care disprețuiesc libertatea de conștiință ne cer acum votul, în 2020, la alegerile parlamentare. Oare n-ar fi bine să-i boicotăm? Oare n-ar fi mai înțelept să filtrăm candidații după respectul arătat moștenirii culturale a Europei?
