Raiul începe acolo unde Dumnezeu este iubit (7)
29 mai 2023
Share
Viața de zi cu zi a devenit tot mai scumpă. Evanghelia ne spune să nu ne îngrijorăm și să nu adunăm aici economii pentru mâine, ci să ajutăm azi pe cei nevoiași. Foarte puțini fac asta. Asta înseamnă creștini nominali, care nu își respectă angajamentul. Dorința de îmbogățire e principală cauză a ateismului, nu argumentele filosofice. Să ne trăim viața înseamnă să ne pregătim pentru rai, nu pentru o pensie în lux. Lumea înțelege, dar nu acceptă acest mesaj și etichetează în termeni psihiatrici pe cei care chiar se străduiesc să facă asta. Etichetele vor trece, veșnicia iadului nu. Mai bine o pensie în lipsuri, decât o veșnicie în iad.
Haideți să citim vara asta scrisorile lui Pavel către cei din Efes și către cei din Salonic, să vedem cum trăiau primii creștini fericiți în sărăcie, departe de bunăstarea celor puțini. Iar duminica auzim Cuvântul, ne împărtășim cu Focul și punem un bănuț în cutia raiului. Poate nu avem pantofi din Milano, dar inima noastră este un palat al cerului. Sunt atât de mulți înfometați, încât Dumnezeu nu li se poate descoperi decât ca Pâine.
Să nu lăsăm diavolul să ne zdrobească abilitatea de a iubi. Un autor contemporan ne spune de ce suntem diferiți: deoarece citim cărți diferite. Ar fi frumos ca toți să fim una, nu dezbinați din orgolii.
Crăciun: Dumnezeu este cu noi. Paști: Dumnezeu este pentru noi. Rusalii: Dumnezeu este în noi. Să nu lăsăm diavolul să ne zdrobească fericirea. Să nu ne înșele iubirea deghizată. Să nu ne gândim la ce pot face alții pentru noi, ci la ce putem face noi pentru ei. Să nu fim triști că nu avem pantofi de lux, ci să mulțumim că avem picioare.
Abia atunci când abilitatea de a iubi nu e distrusă, începe un nou capitol al vieții. În rai nu merg cei care se cred perfecți, ci aceia care sunt iertați. Nimic nu ne va despărți de iubirea Lui, nici necazul, nici strâmtorarea (cum le scrie Pavel celor din Roma). Oricine va chema numele Lui, se va mântui (nu doar carpii). Iubirea Lui ne va umple de bucurie și de pace.
Ne străduim să fie certuri între noi (așa cum le scrie Pavel celor din Corint). Mărturisim pe Hristos, puterea lui Dumnezeu. Să nu fim vânători de succes, deoarece Dumnezeu îi alege pe cei nebăgați în seamă, excluși, marginalizați, neintegrați într-o lume strâmbă. Împărăția Lui nu stă în vorbe, ci în puterea harului.
Dacă biserica este importantă pentru noi, vom găsi o cale de ajunge acolo. Dacă nu, vom găsi o scuză. Să nu lăsăm frica să ne domine deciziile, ci să găsim motivația corectă. Să începem fiecare zi cu inima deschisă. Lucruri minunate se întâmplă celor ce continuă să creadă. Nu contextul se va schimba, ci noi înșine.
Sfântă Treime, te iubim! Acceptare, înțelegere, apreciere, asta așteapă Dumnezeu de la noi.
Putem pierde orice, în afară de suflet. Ca să regăsim calea, trebuie să ne vindecăm sufletul. Paradisul nu dispare, depinde de noi să îl cucerim. Cu un suflet mort, e imposibil. Vom găsi paradisul împreună, indiferent câte furtuni va trebui să traversăm. Acesta este obiectivul nostru principal. Să facem un rai în jurul nostru, salvând pe alții de tristețe. Paradisul începe la liturghie și nu se termină niciodată. Acolo realizăm cât de mult îl iubim pe Dumnezeu.
Nu suntem norocoși, suntem binecuvântați.
Avem nevoie de repere pentru a ne menține stabilitatea. Ca alții să nu sufere din cauza noastră. Iar reperele le găsim în Carte. Fără repere, totul poate deveni instabil în jur, fără semnificație. Nu e cazul să ne alarmeze contextul negativ, câtă vreme ne punem speranța în Carte. Nu e nevoie să știm detaliile acestui context, câtă vreme ne păstrăm reperele și stabilitatea. Nebunia este caracteristica principală a infernului, iar sănătatea mintală condiția principală ca fericirea veșnică să fie posibilă. Iadul este nebunie murdară, opusul paradisului. Un nebun nu poate fi fericit, oricâte filme ar zice altfel.
Mă bucur că există încă locuri civilizate, pline de oameni cu bun simț și revin cu drag în astfel de urbe. Oaze de normalitate într-un deșert imens de nesimțire. Unde oamenii nu se lamentează 30 de ani pentru traume de 3 zile, ci au priceput ce este reziliența. Diferența se simte în aer și pe fețele lor, în adresare și colocvialitate.
Ne facem datoria și când aceasta nu ne înveselește sau când nimeni nu ne dă o mână de ajutor. Nimeni nu se poate furișa de pe câmpul luptei cu propriile patimi, nu poate privi din tribună. Nu e nimic în lume ce n-am putea înfrumuseța, nu e om căruia nu i-am putea ajuta întru ceva, scrie Carmen Sylva. Avem destule pilde de iubire, să nu ne fie rușine de ele.
Pe toate foile Cărții avem cuvinte de mângâiere. Aflăm că Dumnezeu pune mâna pe inimile noastre, ca să nu simțim că îngheață și să ieșim fără frică din această lume, ca să putem intra în paradis. Creștinismul este legea săracilor, a suferinzilor și a umililor, dar oamenii vor să fie bogați și plini de prestigiu. Tocmai de aceea, în momentul în care Iisus spune cuvinte noi, este pironit pe cruce, iar mesajul este respins.
Când nu vom uita atât de repede de iubirea Lui, nu ne vom mai mânia atât de ușor, nu vom cleveti atât de tulburător greșelile altora. Osteneala e amară, dar și harul compensează neputința noastră. Nu e vorba despre spaimă, ci despre speranță. Nu e vorba despre ură, ci despre iubire salvatoare, născătoare de paradis. Cea mai mare nefericire este să stăm departe de Dumnezeu, scrie sfântul Nectarie.
Înșelarea vine din neglijență, de aceea ni se recomandă vigilență permanentă.
▪︎ Dan Marcovici
