Singuri cu Dumnezeu

La sfârșitul căii vom găsi ceea ce căutăm, secretul e să nu ne oprim. Să ucidem mândria, înainte ca ea să ne ucidă pe noi. Raiul nu e pe pământul cenușiu. Fericirea promisă nu e în viața aceasta. Să ne pregătim să împachetăm pentru călătoria la finalul căreia ne vom întâlni cu Dumnezeu. Micile erori de parcurs nu vor mai conta, nici scandările celor de pe margine. La final, vom fi doar noi și Dumnezeu. Singuri nu putem nimic, cu El putem totul.

Oamenii singuri își fac viața un iad, prin alegerile greșite pe care le fac, prin lipsa de credință. Din gândurile oamenilor se vede starea lor duhovnicească. Dacă ne rugăm permanent și ne străduim să facem doar virtuți vom pierde prieteni falși și averi false, dar vom câștiga adevărata comoară. Unii ne vor numi ratați sau nebuni, pentru că nu facem ce fac toți, dar nu e relevantă opinia lor. Contează ce zice Dumnezeu, nu ce zic alții.

Nu demult îmi spunea o doamnă că prieteni sunt cei cu care furi împreună și faci avere și nu te cerți cu ei ca să nu te reclame la poliție. Cam aceasta este gândirea lumii: bani mulți și atât. Greu de străpuns zidul acestei mentalități, greu de convertit gunoiul în aur. Cei săraci sunt etichetați drept leneși, de parcă furtul ar fi hărnicie. Dacă prieteniile sunt pe interes, cei cuminți rămân singuri cu Dumnezeu.

Cei ce vor averi muncesc ca niște sclavi și adesea își lasă copiii nesupravegheați, exact la vârsta la care riscurile sunt maxime. Încă o alegere greșită. Produc tot mai mult și consumă tot mai mult, uitând de simplitate. Fericirea nu vine din produsele achiziționate. Cu cât oamenii sunt mai nefericiți, cu atât cumpără mai mult lucruri inutile. Doar pentru a imita comportamentul majoritar. Iisus Hristos nu a copiat modelul social din Palestina acelui secol. Cei ce Îl urmează fac la fel.

Între Duhul Sfânt și duhul lumii, fiecare alege și își asumă alegerea. Ca să primim harul, trebuie să ne despătimim, să scăpăm de duhul lumii, să nu ne potrivim duhului lumii acesteia, cum ne îndeamnă apostolul Pavel. Mii de sfinți dau mărturie despre același adevăr. Toți au trecut prin aceleași ispite și au biruit prin credință. Dar nu au trăit ca pagânii.

Părintele Florescu din Scoția are dreptate: „Ca să crezi în Dumnezeu, trebuie mai întâi să-L iubești. Credinţa nu se poate naşte decât din iubire. Asta spune Evanghelia, de la un capăt la altul. Numai credinţa fanaticilor se naşte direct din legi şi dogme.” Zaheu vroia să vadă cine este Iisus, nu cum este. El e Mesia, nu doar bun. El este Iubirea, nu doar zâmbetul. El este Viața, nu doar hrana. El este Învierea, nu articolul de lege. Doar cu acest Iisus merită să fim singuri, nu cu surogatul habotnicilor degrabă amenințători cu torpilele iadului. Ne rugăm Domnului să cerceteze sufletele noastră, nu să osândească pe cei care au alte opinii.

Dumnezeu ne spune să ne pocăim, nu să îi blestemăm pe alții, indiferent ce ar fi făcut. Singuri cu El, experimentăm uimirea și cutremurarea, nu invidia și răutatea. Trăirea Evangheliei este posibilă, doar habotnicia este imposibilă, utopică, frustrantă, smintitoare. Există înviere, deci veșnicia este posibilă.

Iisus nu refuză pe nimeni. Știm avertismentul adresat fariseilor, care nu doar că nu intrau în Rai, dar nu lăsau nici pe alții să intre. Iisus condamnă un singur lucru: ipocrizia. Iisus distruge un singur lucru: iluzia. Un singur lucru e imposibil pentru El: să fie rău. Singuri cu El, nu vom pierde totul. Vom pierde nimicurile și vom câștiga veșnicia și asta ne va fi de ajuns.

În fața morții nu suntem singuri, Iisus este cu noi. Fără credință, nu am avea nimic. Problema noastră nu este moartea, aceasta a rezolvat-o Iisus. Problema noastră este să fim cu El, chiar dacă lumea ne va respinge pentru asta. Să ne pregătim pentru Viața veșnică cu El, nu pentru câteva decenii fără El. Văd adesea disperarea ateilor când moare cineva drag. Totul pare pierdut, trist, fără sens. Nimic nu îi poate mângâia, nu le poate reda speranța. Fără Iisus, nu mai există nici o soluție. Dacă ar crede în El, totul s-ar rezolva într-o clipită.

Iisus nu stă tolănit pe nori, scrie un autor grec, ci luptă cu valurile, ca să ne scape de furtuni, iată de ce mergem cu El. Iisus nu este o opțiune oarecare între multe altele, El este răspunsul la toate întrebările noastre. Să nu ne dorim să fim noi în centrul atenției, ci Iisus să fie mereu în centrul atenției noastre.