Tinerii și suicidul

De ce ratele mari de suicid în rândul tinerilor? Am primit nu știu câte apeluri despre astfel de cazuri. Din cauza lipsei de sens și de stabilitate. Sens? De unde sens într-o societate care se duce în toate sensurile, în care sunt bombardați de informații, printre care și o cantitate considerabilă de fake news încât nu mai știu să discearnă ce e bun și ce e rău, ce e adevărat și ce e fals? Nu mai știm noi ca adulți să discernăm.
Guvernările se schimbă de pe o zi pe alta, legile se schimbă de pe o zi pe alta… ceea ce nu pare să se schimbe e corupția și nepotismul…
Poveștile astea pe care le ascultăm noi în copilărie cu prințul și prințesa care după ce au depășit obstacole- pentru că o relație adevărată bazată pe dragoste presupune și greutăți, sacrificii pe care să le facem pentru ea, nu ca acum gata crezi că e dragoste, se consumă relația, dar de fapt nu e. Dragostea e testată de la început. E în stare prințul să lupte pentru mâna prințesei? E în stare prințesa să îi fie fidelă prințului sau va face ce a făcut Cătălina din Luceafărul? Acel final și vor trăi fericiți până la adânci bărtrânețe conferă o stabilitate în viața copiilor, un model de luptă, un model de depășire a obstacolelor, un model de familie și de traversare a vieții împreună. Acel test pe care îl dau la început protagoniștii poveștii înseamnă că ei sunt pregătiți pentru a traversa viața și greutățile ei împreună. Copiii de acum care provin din familii divorțate nu mai au aceeași stabilitate, de multe ori părinții se recăsătoresc au alți copii, aduc în familie și copiii din căsătoriile anterioare, nici nu mai știi dacă anumite relații sunt incestuase sau nu… pentru că nu se mai știe ce părinți au, ca să nu mai adaugăm aici alteritatea sexuală, încă poate că nu sunt atât de multe cazuri, dar cel puțin în Occident copiii învață că există mai multe tipuri de familie, încât uneori nici ei nu își mai cunosc identitatea sexuală…
În același timp, și în familia formată din tată și mamă-firească există conflicte între părinții lor… nu mai există acel final fericit… finalul e incert, fericirea a fost exclusă, de parcă un duh ar fi absorbit toată fericirea din lume, lăsând în urmă doar duhoarea morții, a incertitudinii…
Existența aceasta bazată pe modul societății de consum americane, în care modelul de fericire propus se bazează pe cantitatea bunurilor consumate și pe cantitatea relațiilor, indiferent de natura lor… virtuale sau reale, fizice… în care toată fericirea și existența e redusă la planul fizic, material, exclude acea existență în veșnicie, totul se desfășoară, aici și acum sub spectrul morții, al schimbării inerente și veloce. Trăiește clipa pentru că totul se schimbă dintr-o clipă în alta și singura certitudine e prezentul… Aceasta e deviza lumii în care trăim.

Raluca Prelipceanu

sursa foto: pixabay.com