LOADING

Type to search

Departe de Hristos, omul nu îmbătrânește frumos

Ortodoxie si traire

Departe de Hristos, omul nu îmbătrânește frumos

Share

Astăzi s-a lansat pe piață un produs care pretinde că ne scapă de efectele îmbătrânirii! Dar poate nu toți vor să scape de aceste efecte. Unii oameni sunt chiar mai frumoși decât la tinerețe. Numai pentru cei cu tinerețea pierdută, bătrânețea este spulberată. Hristos nu ne scapă doar de îmbătrânire, ci și de moarte. Nu doar ne îmbunătățește condițiile de detenție, ci ne eliberează complet.

Hristos ne învață cum să îmbătrânim frumos. Viața veșnică nu este o utopie, ci o țintă. Să ne maturizăm sufletește, rămânând în inocența sugarilor. Să ne pregătim să ne trecem de vămi! Singurul bagaj care trece de vămi este virtutea. Bagajul devine pașaport, viză de intrare. Cei fără bagaj sunt întorși și primesc interdicție de intrare. Așa cum ești acum, ai putea trăi o veșnicie cu Hristos?! Nu îți face deloc scenarii cum vor evolua evenimentele, ci lasă-te în voia Domnului! Cere ajutorul sfinților, ei te pot ajuta să îți faci bagajul-pașaport. Păstrează-ți încrederea și pe vreme rea! Doar ai exemplul biruinței lui Hristos. Stai departe de depravarea din lume (2 Petru 1, 4). Poarta cerească este deschisă. Nimeni nu te va putea despărți de dragostea sfinților! Cheamă numele Domnului și te vei mântui! Dacă rămâi în Hristos, nu va mai fi osândă.

11800317_1617729325170568_8116396191152272038_n

Nu dai teză la religie, ci exemplu de iubire, dăruire, omenie, generozitate. Ignorantul și moftangiul – prin negațiile lui – demonstrează că este în deplina lucrare a întunecării1. Când se îndepărtează de Dumnezeu, omul se simte mai departe de el însuși2. Departe de Hristos, omul nu îmbătrânește frumos, se schimonosește, este tulburat, parcă se pregătește să intre în atmosfera infernului. Nici un produs nu îl mai salvează. Fără liniștea mesianică, omul este un ghem de nervi, extrem de nefericit, blocat în tranșeul îndoielii. Fără dragoste, omul nu se ceartă toată ziua, ci și toată noaptea, este dificil, încăpățânat, are mari dificultăți de comunicare (îi lipsesc comuniunea și Cuminecarea).

La cât de multă pace ne aduc, sfinții ar câștiga Nobelul an de an! Chiar dacă nu are bani nici de un covrig, omul este bogat (păstrează comoara sfinților). Omul nu poate renunța acum. El merge cu Hristos până la final. Nu este un avion rămas fără cherosen deasupra oceanului, nici un tenor rămas fără voce la mijlocul spectacolului, este un bandajat pe targa sfinților. „Viața fără Hristos nu este viață. Dacă nu vezi pe Hristos în toate lucrările și gândurile tale, înseamnă că ești fără de Hristos. El este tot ce e mai bun și mai frumos, e totul. Ne strigă mereu: Sunteți prietenii Mei, oameni buni, de ce nu pricepeți? Suntem frați! Eu nu vă ameninț cu iadul, ci vă iubesc! Vreau să vă bucurați împreună cu Mine de viață! Așa este Hristos! Nu îmbufnat, nici supărat, cum e omul chinuit de gânduri și presiuni ce l-au rănit de-a lungul vieții. Hristos e viața nouă, El e totul. Bucuria, viața, lumina cea adevărată care-l veselește pe om și-l face să zboare, să sufere pentru toți, să-i dorească pe toți, împreună cu el, aproape de Hristos. Iubiți-L pe Hristos și nu râvniți nimic decât dragostea Lui. Toate cele frumoase sunt în Hristos. Departe de Hristos nu e decât mâhnire, melancolie, furie, supărare, amintiri ale loviturilor vieții, ale presiunilor și greutăților de tot felul”3.

Omul cade adesea în păcatul risipirii timpului. Pierderea de vreme este o patimă care face mai multe victime decât slava deșartă. Omul care nu este implicat în ajutorarea altuia are excesiv de mult timp liber, pe care îl cheltuie lenevind. “Avem marele avantaj că suntem foarte iubiţi de Dumnezeu, iubiţi dincolo de închipuirea omenească şi îngerească. Deci nu ne va lăsa… Dar să ne găsească Dumnezeu în mişcare. Să ne găsească pe poziţie; ne ajută, ne ţine de mână să ajungem la Ierusalim. Dacă nu eşti pe şoseaua care duce la Ierusalim, nu te mai ţine de mână, că eşti pe un drum lăturalnic. Dacă eşti în mişcare, Dumnezeu te ajută. Pentru că nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge! Deci nu doar să zici că vrei să faci cutare lucru, ci să mişti să-l faci şi atunci te ajută harul: când ai început să păşeşti! Te-ai oprit, s-a oprit şi harul. Dai voinţă, iei putere! Dar dacă dai voinţă la fiecare pas, viaţa ta e o curgere continuă, pentru că e o curgere continuă de har”4.

Soția este ajutorul soțului pentru mântuire și invers. Noi îmbătrânim în familie, ne pregătim pentru marea veșnicie, exersând dragostea. Dar în familia noastră este prezent Hristos, sunt prezenți și sfinții. Recomandări pentru păstrarea armoniei în familie: “Niciodată să nu aminteşti greşelile din trecut. Nu mergeţi la culcare fără să vă fi împăcat. Străduiţi-vă, cel puţin o dată pe zi, să vă spuneţi unul celuilalt o vorbă bună. Dacă ai făcut ceva greşit grăbeşte-te să-ţi re­cunoşti greşeala şi să-ţi ceri iertare. În contradictoriu discută doi, însă cel ce n-are dreptate vorbeşte întotdeauna mai mult5”.

În familia sfinților (Biserica) este atât de multă bucurie! Atât de multă dragoste! Atât de multă fericire! Sfinții ne învață mereu cumpătarea. Nici lene, nici exagerare cu munca, doar pentru a câștiga triplu. Omul îmbătrânește prematur, deoarece este epuizat fizic și golit de sens duhovnicesc. „E mare păcat lenea! Dar există un păcat, tot în acest sens, mai mare decât lenea. Se numeşte lăcomia la muncă. Pe cât de păcătos este cel ce nu lucreză, pe mai mult păcătos este cel ce lucreză fără dreaptă socoteală, care-şi distruge sănătatea lucrând, care a făcut din muncă un dumnezeu, precum leneşul a făcut din nelucrare un dumnezeu. Şi lucrul acesta se poate observa mai bine decât pentru cei ce nu lucreză. Cei care păcătuiesc cu lăcomia de muncă sunt mult mai păcătoşi (idolatri) decât leneşii. Iadul va fi mult mai plin de oameni fără socoteală în muncă decât de leneşi6”.

Dumnezeu așteaptă de la noi să avem normalitatea binelui, firescul dragostei și speranța veșniciei. Îmbătrânirea biologică nu este un motiv de panică, ci o apropiere de dragostea eternă. „Ai grijă de soţia ta, ca Hristos de Biserică! Chiar dacă ar trebui să îţi dai viaţa pentru ea, chiar dacă ar trebui să înduri mari pierderi, să suferi pătimiri grele, nu trebuie să te dai în lături, fiindcă îndurând toate acestea eşti încă departe de a face ceva asemănător cu ceea ce a făcut Hristos pentru Biserică7”.

 

Pr. Marius MATEI

 

Note:

  1. Cornel Constantin Ciomâzgă, Lucrarea, Editura Cartea actuală 3C, București, 2004, p. 175.
  2. Vladimir Ghika, Scrieri spirituale, Editura Ecou transilvan, Cluj-Napoca, 2013, p. 104.
  3. Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 17.
  4. Arsenie Papacioc, Veşnicia ascunsă într-o clipă, Reîntregirea, Alba Iulia 2004, p. 134.
  5. Alexandru Mileant, Cum să întemeiem o familie ortodoxă. 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011,p. 90.
  6. Nicolae Tănase, Hristos sau idolii secolului XXI?, Editura Agaton, Făgăraş, 2006, p. 54. 
  7. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, Editura Sophia, București, 2013, p. 81.
Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *