Brâul Maicii Domnului
Share

Brâul Maicii Domnului este singurul lucru care ni se păstrează de la Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu. El se află în Sfânta şi Marea Mânăstire Vatopedi din Muntele Athos, secţionat în trei bucăţi aşezate în trei racle diferite, pentru mai multă siguranţă.
Istoria bimilenară a Sfântului Brâu este pentru noi o dovadă în plus a vegherii Maicii Domnului. Vom parcurge împreună etapele cele mai importante ale trecerii prin veacuri a acestui vestit odor de preţ al Bisericii.
Prin tradiţie ştim că Maica Domnului şi-a lucrat singură acest brâu din păr de cămilă. După adormirea şi ridicarea sa la cer, Prea Curata i l-a înmânat spre mărturie Sfântului Apostol Toma.
În primele secole creştine Sfântul Brâu a fost păstrat în Ierusalim. În secolul 4 avem ştirea că se afla în Capadocia, însă împăratul Teodosie cel Mare l-a readus în Ierusalim, de unde fiul acestuia, Arcadie, l-a luat pentru a-l aşeza în Biserica Chaloprateion din Constantinopol. De aici Sfântul Brâu a fost mutat în anul 458 de împăratul bizantin Leon I cel Mare (457-474) la Biserica Vlaherne, tot în Constantinopol.
În timpul domniei lui Leon al IV-lea cel Înţelept (886-912), Sfântul Brâu a fost mutat la palatul împărătesc, aducând vindecare împărătesei Zoe. Drept mulţumire pentru vindecarea minunată, aceasta a brodat întregul brâu cu fir de aur, aşa cum se vede şi astăzi.
În secolul 12, în vremea domniei lui Manuel I Comnenul (1143-1180), s-a introdus oficial sărbătoarea Punerii în raclă a Sfântului Brâu al Maicii Domnului la 31 august.
În sfârşit, Ioan al VI-lea Cantacuzino (împărat între 1347-1355) l-a dăruit Mânăstirii Vatopedi înainte ca el însuşi să se călugărească sub numele de Ioasaf.
În 1821, în timpul războiului grecesc de independenţă, Sfântul Brâu a fost dus în insula Creta, la cererea locuitorilor care erau ameninţaţi de ciumă. La întoarcere, monahii care însoţeau Sfântul Brâu au fost luaţi prizonieri de turci, iar Sfântul Brâu a fost predat consulului britanic Domenikos Santantonio, care l-a dus la reşedinţa sa din insula Santorini. Episcopul locului a anunţat Mânăstirea Vatopedi. Părintele Dionisie, stareţul de atunci, a venit personal, în 1831, pentru a recupera preţiosul odor. Consulul a cerut pentru răscumpărarea Sfântului Brâu suma de 15.000 de piaştri, pe care locuitorii insulei au reuşit să-i strângă. Astfel Sfântul Brâu s-a întors la Vatopedi. La scurt timp consulul a murit subit, iar mama şi sora soţiei s-au îmbolnăvit grav. În 1839, soţia consulului scria Mânăstirii Vatopedi cerând să fie trimis cineva pentru a recupera o bucăţică din Sfântul Brâu pe care ea o luase fără ştirea soţului când acesta se afla în păstrarea lui.
În 1864, Sfântul Brâu a fost adus la Constantinopol, unde o epidemie de holeră făcea nenumărate victime. De îndată ce corabia care purta Sfântul Brâu a ajuns în port, epidemia a încetat şi nimeni din cei deja bolnavi nu a mai murit. Văzând minunea, Sultanul însuşi a cerut ca Sfântul Brâu să-i fie adus la palat, spre a-l vedea şi a-i acorda cinstea cuvenită.
Tot cu ocazia aducerii Sfântului Brâu la Constantinopol, în 1864, fiul unui grec din Galata a fost înviat când Sfântul Brâu i-a fost aşezat pe piept.
Minunile săvârşite de Maica Domnului prin Sfântul său Brâu continuă până în zilele noastre. În Mânăstirea Vatopedi sunt consemnate nenumărate cazuri de femei care, deşi mai înainte nu puteau avea copii, au rămas însărcinate purtând o cordeluţă atinsă de Brâul Maicii Domnului.