LOADING

Type to search

Luminatia

Stiri Generale / Evenimente

Luminatia

Share
Murim în fiecare zi. Înviem cu Hristos: vrăjmaşul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea. Credem în veşnicie: argument suficient pentru a ne ruga pentru cei adormiţi ai noştri, plecaţi prea devreme Dincolo. Moartea dă năvală în casele noastre: odată cu ea, apar şi zorii învierii. Priveghem, căci nu ştim în ce zi va veni Fiul Omului. Singura atitudine în faţa morţii: curajul. Argument: seninătatea primilor creştini. În faţa lui Dumnezeu trebuie să ne prezentăm curaţi. Ştiaţi că, dintre toate fiinţele create, omul singur adună “cenuşa” semenului său şi îi poartă respect?
Intrăm în moarte cu scopul de a o învinge: “Hristos a înviat!” Apocalipsa vorbeşte despre cei ce locuiesc în cer! Şi nu cumva “moartea” şi “viaţa” sunt un singur cuvânt? Sfinţiţi-vă sufletele, că în iad nu veţi căuta desfătări (după vorba biblicului Sirah)! Chemarea lutului să nu vă facă să uitaţi de cesunteţi pe pământ. Lucraţi până este ziuă: nimeni nu mai poate lucra noaptea. Folosiţi timpul pentru mântuire. Fiţi treji şi îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii. Să vă treziţi din somn, că mântuirea e aproape. Răscumpăraţi vremea prin fapte. Depuneţi economii de spiritualitate în puşculiţa anilor târzii. În faţa lui Dumnezeu, sunt călător şi oaspete: respect Decalogul ospeţiei, codul moral de revigorare. Biserica lui Hristos este o casă de oaspeţi, un han pentru răniţii abia vii, căzuţi între tâlhari. Orientaţi-vă faptele după gândul veşniciei. Nu putem intra în Rai nici orgolioşi, nici mândri, nici zgârciţi.
Fiţi smeriţi: nu vă etalaţi palmaresul. Fugiţi de indiferenţa care stinge candela. Făptuirea binelui este un mijloc terapeutic: te lipseşti pe tine, dar numai aşa nu mai eşti sclavul pretenţiilor absurde. Biserica lui Hristos ne oferă o viziune euharistică asupra lumii. Nu vă lipsiţi de rugăciune, nici din lene, nici din nepăsare. Credem în învierea morţilor. Ne rugăm pentru cei adormiţi în fiecare zi, la liturghie şi acasă. Pentru că îl rugăm pe părintele Galeriu să ne ajute să înţelegem că viaţa este mişcare continuă între vocaţie şi elan, între căutare şi descoperire, între ofrandă şi împlinire.
MM

1 Comment

  1. Tudorel (Ioanichie) 19 decembrie 2017

    Cea mai grea încercare a vieții este necazul morții. Ar trebui să stăm și mai liniștiți ca față de cruce ; fiindcă Mântuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocară în slavă, ci a schimbat și rostul morții și la făcut bun. Până la Iisus moartea era o pedeapsă dată firii omenești,plată a păcatului. De la înfrângerea morții, prin învierea Omului nou, moartea, cea mai grea încercare a vieții acesteia, sa schimbat în moarte a păcatului și a izbăvirii firii omemenesti. Toți fugim de moarte, până și de o explicație a ei. Toți credem că dacă nu o pomenim o amânăm. Dar pe noi ne sperie moartea pentru că nu suntem pregătiți de ea. Îi mai sperie și pe aceia ce peste măsură sau lipit de firea pământească a vieții… Iar când vine ceasul despărțirii se infricoseaza văzându-și încă pe patul morții rătăcirea în care le-a plăcut. Când primim pe Iisus, noi murim pentru lumea asta ci ne naștem în lumea care mulți nu o văd și nu cred în ea.

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *