LOADING

Type to search

Bătăuşii de pe bloguri

Ortodoxie si traire

Bătăuşii de pe bloguri

Share

O mare linişte se va aşterne într-o zi pe site-urile creştine. Nici un autor nu-şi va mai aşterne sufletul pe computer, împărtăşind celor de o credinţă problemele sale de iubire întru Hristos şi aproapele. Nici bucuria pe care a simţit-o, ascultând o corală de psalţi, lăudându-l pe Domnul. Nici măcar rubrica de ştiri nu ne va mai interesa, iar asociaţiile care luptă pentru scoaterea religiei din şcoli vor prinde undă verde.

Atunci bătăuşii de pe bloguri, cei care schimbă câte o literă dintr-un cuvânt, ca să transforme totul în băşcălie, mai ales dacă autorul este preot, vor intra fără ruşine în biserici şi vor desena mustăţi pe icoane. Chiar trebuie să aşteptăm până atunci?! Sub pretextul libertăţii li se permit fraze de intimidare şi asmuţire împotriva slujitorilor lui Dumnezeu. Iată un exemplu de comentariu la adresa preotului Marius Matei, după un editorial, publicat pe situl Lumea Credinţei de sfinţia sa: „ipingescule, ai ajuns tortionar da bloguri, ma? Vezi ca articolele pr Marusica sunt si pe crestin ortodox si pe blogul d-lui. Arde-l pe canale pe omul de langa gherla care scrie din akedie.”

Ceva similar s-a petrecut şi pe blogul lui Pater Mihail. Nu ştiu care au fost bătăuşii lui, dar tematica site-lui s-a restrâns tot mai mult. Am pierdut astfel eseurile lui zilnice, atât de frumoase şi ziditoare de suflet.

Când citeşti creaţia unui preot, intri în atingere cu forma pură a minţii omeneşti, deprinsă cu rugăciunea continuă şi iubirea de toată lumea. Eu una, am nevoie de asemenea lecturi. Nu sunt numai cuvinte, este ceva mai mult: o speranţă în ziua de mâine( în veşnicie, de fapt), o apropiere pe căi mai scurte de Hristos.

Nu există nici o legislaţie care să-i împiedice pe bătăuşi să devasteze siturile creştine, cu limbajul lor defăimător a tot ce este sfânt?! Nu-i putem proteja nicicum pe autorii pe care îi iubim, ca să ne bucurăm în continuare de cuvântul lor?!

Atunci când cel care dă viaţă unui text de credinţă are mai puţine drepturi decât cei care pot să-l scuipe, ceva nu este în regulă cu problema libertăţii.

Dacă nu există legi, să facem cutume. Să-i exmatriculăm pe repetenţii care tulbură orele, obosindu-i pe toţi şi împiedicându-i pe copii să înveţe, iar nouă, luându-ne pacea rugăciunii. Şi mai ales, să nu permitem să înmugurească o nouă mişcare de prigonire a preoţilor, a cuvântului lor. Prin ei vorbeşte Hristos. Sau nu ne mai pasă de El, ci numai de virgule şi ghilimele?!

Ceva începe să semene cu vremurile Aiudului şi Gherlei, când doar unii aveau voie să lovească, iar pe ceilalţi, chiar avocatul apărării, îi recomanda „condamnării pe care o merită”.

A desfiinţa prin băşcălie un preot scriitor ortodox echivalează cu dărâmarea unei biserici. Doamne apără şi păzeşte!

Elena Frandeş

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *