CE ESTE SFÂNTA LITURGHIE? – AVVA GHELASIE GHEORGHE

Să vedem ce este SFÂNTA LITURGHIE. Mulţi încă au nedumeriri şi de aceea este nevoie de câteva concretizări. Teologic, SFÂNTA LITURGHIE reprezintă forma perpetuă şi desăvârşită de ACTUALIZARE a PREZENŢEI reale a MÂNTUITORULUI HRISTOS şi ACTULUI Său de ÎNTRUPARE. Unii se opresc în mod deosebit la ACTUL de Răscumpărare, noi încercăm să privim mai adânc şi să scoatem în evidenţă ACTUL Însăşi al Creaţiei, care este ACTUL ÎNTRUPĂRII FIULUI Lui DUMNEZEU. De aceea noi nu legăm SFÂNTA LITURGHIE direct de aşa-zisa Jertfă, Jertfa fiind un fel de adaos datorită păcatului. Noi nu o numim Jertfă, ci DAR-Dăruire-Răspuns al Însăşi FIULUI Lui DUMNEZEU faţă de IUBIREA ABSOLUTĂ a TATĂLUI DUMNEZEIESC.

Cum atenţionam şi în cele relatate mai înainte, FIUL Lui DUMNEZEU în Însăşi VIAŢA DUMNEZEIASCĂ FACE acest ACT de DĂRUIRE de RĂSPUNS faţă de IUBIREA TATĂLUI DUMNEZEU. De aceea şi Creaţia ca CHIP Direct al FIULUI are această Orientare de a se DĂRUI, de a face acest RĂSPUNS de DĂRUIRE.

Noi considerăm CHIPUL Omului Însuşi CHIPUL LITURGIC. Omul are CHIPUL FIULUI ca ALTAR, are ACTUL FIULUI DUMNEZEIESC ca DĂRUIRE-RĂSPUNS faţă de IUBIREA TATĂLUI. De aceea FIUL Însuşi în ACTUL Creaţiei Se FACE VINUL, Face din Creaţie VINUL şi PRESCURA pe care le oferă TATĂLUI DUMNEZEU şi apoi prin POGORÂREA şi INVOCAREA PREASFÂNTULUI DUH, BINECUVÂNTAREA IUBIRII TATĂLUI Face ca acest DAR al FIULUI să se PREFACĂ în TAINA cea MARE a Însuşi TRUPULUI FIULUI Lui DUMNEZEU, prin care Lumea primeşte Ridicarea la CHIPUL cel ÎMPLINITOR de UNIRE şi poate STA în FAŢA DUMNEZEIRII.

Deci SFÂNTA LITURGHIE nu este doar un Ritual al Creştinismului. În Creştinism se dezvăluie ca Însăşi Esenţa Creaţiei. Noi insistăm mult pe acest fapt. Se tot vorbeşte că LITURGHIA ar fi un rezultat doar al zisei CRUCI şi al zisei ÎNVIERI şi al zisului ACT de RĂSCUMPĂRARE al Omului. Cum spune şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, LITURGHIA este Însăşi Esenţa Creaţiei, este LITURGHIA COSMICĂ, a unui sens Cosmic. Cerul şi Pământul sunt Nevăzutul şi Văzutul care devin PRESCURA şi VINUL ce se oferă pe ALTARUL Însuşi al CHIPULUI de FIU, singurul unde coboară totodată IUBIREA TATĂLUI şi ÎNFĂPTUIREA DUMNEZEIASCĂ a PREASFÂNTULUI DUH. Doar în acest sens considerăm că LITURGHIA este o Esenţă a Însăşi VIEŢII de Creaţie.

Omul este ALTAR, este DAR, este BISERICA-LITURGHISIRE, iar de aici încolo PREFACEREA EUHARISTICĂ, care de fapt este Însăşi ÎMPLINIREA şi ÎNFĂPTUIREA propriu-zisă a SFINTEI LITURGHII, este ACTUL pe care-l face într-o ACTUALIZARE VEŞNICĂ Însuşi DUMNEZEU, Care vine şi Primeşte DARUL FIULUI şi FIUL Însuşi UNEŞTE în Sine toată Creaţia Sa şi aşa Lumea STĂ cu adevărat înaintea FEȚEI DUMNEZEIEȘTI şi se poate vorbi de acea TAINĂ a zisei Îndumnezeiri, a STĂRII FAŢĂ în FAŢĂ cu Însuşi ABSOLUTUL DUMNEZEIRII, prin care Creaţia Participă la cele Dincolo de ea, fără să se piardă în ACTUL de a STA FAŢĂ în FAŢĂ CU DUMNEZEU.

Noi insistăm foarte mult pe această noţiune, acest termen de DAR. Noi aducem la ALTARUL SFINTEI BISERICI DARUL-PRESCURA şi VINUL care reprezintă Însuşi Darul nostru, al CHIPULUI nostru de FIU, şi prin PREOT acest Dar este oferit ca să fie Transfigurat în ACTUL DUMNEZEIRII în TRUP şi SÂNGE, în LITURGHISIREA EUHARISTICĂ.

Cel mai mare DAR pe care l-a adus Lumea a fost CHIPUL Feciorelnic al MAICII DOMNULUI, de aceea se consideră că PRESCURA este Însuşi CHIPUL MAICII DOMNULUI, care ACTUALIZEAZĂ ÎNTRUPAREA FIULUI Lui DUMNEZEU în Agneţul SFINTEI PROSCOMIDII, O ACTUALIZARE a TAINEI ÎNTRUPĂRII FIULUI, care totodată ASUMĂ pe toţi Credincioşii, toţi Fiii BISERICII, care aduc acest DAR.

De aceea lângă Agneţ, lângă CHIPUL FIULUI Actualizat prin PRESCURA-CHIPUL MAICII DOMNULUI, alături se pun şi Numirea Credincioşilor BISERICII respective. TAINA aceasta este de fapt TAINA LITURGHIEI BISERICII Creştine.

CRUCEA devine prin ÎNVIEREA FIULUI DUMNEZEIESC ACTUL de Jertfă al răscumpărării şi ştergerii păcatului, care nu mai este nevoie să se ACTUALIZEZE. Şi ACTUALIZAREA sa rămâne în Unicul şi VEŞNICUL ACT care S-a făcut, şi acum, prin ACTUALIZAREA DARULUI FIULUI Lui DUMNEZEU, Jertfa ia CHIPUL de DAR, întrucât doar DARUL se poate preface în EUHARISTIE. De aceea Templul Vechiului Testament nu putea face Jertfa-DAR, LITURGHISIREA EUHARISTICĂ nu avea Slujba ALTARULUI. ALTARUL era în Tăcere.

Prin LITURGHIA Creştină DARUL este PREFĂCUT-Transfigurat în EUHARISTIE. FIUL Lui DUMNEZEU este scos din CHIVOT, nu mai este Răstignit, nu mai stă în Mormânt, nu mai este Jertfa Sângeroasă, ci este PREOTUL, Însăşi PREOTUL care ASCULTĂ toată Creaţia, şi aşa prin COBORÂREA PREASFÂNTULUI DUH BINECUVÂNTAREA TATĂLUI PRIMEŞTE DARUL FIULUI şi Face acea posibilitate ca Lumea creată să poată Participa cu adevărat la Însăşi DUMNEZEIREA Cea DINCOLO de Creaţie.

Se tot vorbeşte de o Jertfă de Taină permanentă. Încă o dată insistăm pe această conceptualizare; noi nu o mai numim propriu-zis Jertfă, dar această Jertfă este Jertfa ce s-a făcut şi care nu mai este nevoie să se facă. În DARUL PRESCURII şi VINULUI şi în Scoaterea Sfântului Agneţ, ACTUL de Permanentă ACTUALIZARE a PREZENŢEI şi ACTUL de reală-continuă REMEMORARE şi Activul DARULUI DUMNEZEIESC al FIULUI se PREFAC în DAR, şi aşa Jertfa este de acum DAR EUHARISTIC, DAR ÎNVIAT.

LITURGHIA Creştină nu este Însăşi LITURGHIA CINEI celei de TAINĂ, ci LITURGHIA Frângerii PÂINII după ÎNVIERE. Mulţi nu fac această deosebire. În LITURGHIA CINEI celei de TAINĂ este o PREFIGURARE care prin ÎNVIERE se transformă în ACTUL Permanent al LITURGHISIRII EUHARISTICE Creştine. LITURGHIA CINEI celei de TAINĂ este Unică şi Irepetabilă. Repetabilă este LITURGHIA EUHARISTICĂ a Frângerii din ÎNTÂLNIREA Emausului.

FIUL Lui DUMNEZEU Săvârşeşte două ACTE LITURGICE: ACTUL Jertfei CRUCII-Drumului CRUCII, prin care PRIMEŞTE Jertfa Templului de la Ierusalim, Jertfa Preoţiei Vechiului Testament, pe care apoi o PREFACE în SACERDOŢIU, în PREOŢIA Creştină care este PESTE Jertfă, devine DARUL. De aceea este LITURGHIA VEŞNICEI ÎNVIERI, nu a Veşnicei Jertfiri, ci a ÎNVIERII Jertfei.

Dacă noi încă mai avem Drumul CRUCII, prin DARUL pe care-l aducem şi prin LITURGHISIREA EUHARISTICĂ şi Darul CRUCII noastre se ASUMĂ şi se PREFACE în DARUL ÎNVIERII. În Euharistie, TRUPUL şi SÂNGELE FIULUI Lui DUMNEZEU nu mai sunt cele ale Vechiului Testament, nu mai sunt ale Jertfei CRUCII, ci ale CRUCII ÎNVIATE.

Noi ne Împărtăşim din TRUPUL şi SÂNGELE FIULUI Lui DUMNEZEU Celui ÎNVIAT, nu ale Celui omorât pe CRUCE.

Iată TAINA LITURGHISIRII Creştine de a ne scoate din Mormântul păcatului în CHIPUL Lui HRISTOS Cel ÎNVIAT. Noi Îl urmăm pe HRISTOS şi ne Împlinim mersul Drumului CRUCII noastre proprii doar în CHIPUL Izbăvirii totale, care este ÎNVIEREA Lui IISUS. Noi ca Mlădiţe devenim şi ne UNIM doar în Butucul Cel ÎNVIAT.

HRISTOS LITURGIC EUHARISTIC este HRISTOS Cel ÎNVIAT, care ca Butucul Cel DUMNEZEIESC ASUMĂ în Sine Creaţia Sa, pe care astfel o ridică la VEŞNICIA ÎNTÂLNIRII cu Însuşi Ziditorul şi Făcătorul.

A fi Creştin în primul rând este să te Botezi, să treci prin Chipul de Templu, din Chip de Vechiul Testament să treci în CHIP de Nou Testament, să primeşti PECETEA CHIPULUI FIULUI Lui DUMNEZEU Cel ÎNTRUPAT, Deschiderea ALTARULUI şi Intrarea în Lucrarea Noului Testament.

Fiecare Creştin devine o PREOŢIE în Potenţă, devine CHIP de BISERICĂ şi doar prin CHIPUL PREOŢIEI SACERDOTALESACRAMENTALE poate să treacă mai departe.

Creştinul se Opreşte în Faţa ALTARULUI, care acum este Deschis şi în care se face Slujba-RITUALUL LITURGHIEI EUHARISTICE. Această Oprire este Creştinul. Iar ÎMPĂRTĂŞIREA prin TAINA ALTARULUI este o altă Treaptă care ni se dă nouă doar ca o arvună a VEŞNICIEI, ca ACT Direct DUMNEZEIESC. FIUL Lui DUMNEZEU ne cheamă: Veniţi la Mine, Veniţi; dar Veniţi voi, care v-aţi dus CRUCEA, v-aţi Împlinit CRUCEA şi acum puteţi să primiţi ca şi Sfântul Ioan Evanghelistul ÎNFIEREA.

 

Noi prin Botez primim într-un fel ÎNFIEREA-CHIPUL FIULUI, dar noi nu dăm Răspunsul de Înfiere. Trebuie să înţelegem că fără Răspunsul nostru Direct şi Personal nu poate fi o adevărată

Împărtăşire. Trebuie să ai şi tu un Răspuns.

Deci, Viaţa ta să o faci şi tu Dar. Ca să o faci Dar ALTARULUI EUHARISTIC trebuie să nu fie un Dar păcătos, că altfel nu este primit. Dacă nu te laşi cât de cât de păcat, nu te poţi Împărtăşi, pentru că Darul tău nu este primit. Tu nu te poţi Preface în Mlădiţă, tu nu te poţi UNI cu Butucul EUHARISTIC HRISTIC. Darul tău nu se lipeşte, nu se Uneşte, devine o Mlădiţă care se aruncă, se bagă în Foc. De aceea în Practica Creştină Ortodoxă baza cea mare este TAINA Spovedaniei, a Pocăinţei, este TAINA Opririi în Faţa ALTARULUI EUHARISTIC, a Postului şi apoi Intrarea şi Primirea în ÎMPĂRTĂŞIRE.

Pentru un Creştin adevărul cel mai important îl constituie Spovedania şi Participarea la ACTUALIZAREA EUHARISTICĂ în care se face curăţirea-pregătirea. Acum nu mai există aşa-zisa Treaptă a catehumenului, însă la noi, Ortodocşii, se mai păstrează încă această Treaptă a pregătirii, pentru că cel care se pregăteşte, catehumenul, nu mai este cel nebotezat, ci cel care se pregăteşte pentru TAINA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII EUHARISTICE. Noi suntem Catehumeni ai ÎMPĂRTĂŞIRII, nu ai Chipului de Creştin. Trebuie să facem această Pregătire. Mulţi Teologi nu iau în seamă această Pregătire.

Unii Sfinţi Părinţi au fost foarte drastici, au împlinit un Chip de Asceză şi o Pregătire drastică şi serioasă. Sigur, după împrejurări, dar totuşi fără o Pregătire nu se poate. Fără Spovedanie, fără puţină Pocăinţă, fără hotărâre de a ieşi din păcat prin SFÂNTA EUHARISTIE noi nu primim iertare de păcat, cum se tot vorbeşte. Noi nu ne curăţim; trebuie să ne curăţim înainte să ne Desăvârşim, să ne Îndumnezeim. Noi trebuie să participăm la CINA cea de TAINĂ cu Haine de Nuntă, altfel suntem scoşi afară. Unde te duci tu împuţit, fără Haine de Nuntă? Nu eşti primit, iar dacă te faci fur de Cele Sfinte, să ştii că nu poţi să furi Cele Sfinte. Cele Sfinte nu se fură, ţi se pare că le furi, dacă le poţi lua, nu-ţi sunt de folos, ci chiar spre pedeapsă.

Zisa Îndumnezeire de care vorbesc misticii şi teologii este în Noul Testament doar prin LITURGHISIREA EUHARISTIEI, ca o trecere de la LITURGHISIREA CUVÂNTULUI la LITURGHISIREA EUHARISTIEI.

Nu mai există altă Cale şi altă modalitate de ÎNTÂLNIRE dintre Creaţie şi Făcătorul ei decât în CHIPUL LITURGHISIRII EUHARISTICE, la TAINA cea Mare a ÎMPĂRTĂŞIRII.

 

Nu există în sensul strict al Noului Testament Creştin altă Cale decât ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI. De aceea noi folosim şi căutăm să dăm această Configuraţie a zisului ICONIC, ICONICUL în sensul ÎNTRUPĂRII CUVÂNTULUI.

De aceea, în Teologia ICOANEI, ICOANA este considerată o modalitate de ÎNTRUPARE a CUVÂNTULUI. Astfel ICOANA a intrat în Cultul BISERICII, în Cultul Lucrării EUHARISTICE.

Îndumnezeirea în sensul strict Creştin şi în sensul Iconic Liturghisitor EUHARISTIC nu este transformarea în ceva de DUH Dincolo de orice Formă şi Chip de Creaţie, ci tocmai această Conlocuire din DUMNEZEIREA ÎNTRUPĂRII FIULUI. Noi luăm FAŢA FIULUI Celui ÎNTRUPAT în Îndumnezeire. Noi nu ne Îndumnezeim direct prin SFÂNTUL DUH, ci SFÂNTUL DUH ne înlesneşte să căpătăm FAŢA FIULUI Celui ÎNTRUPAT, CUVÂNTULUI Celui ÎNTRUPAT, Celui EUHARISTIC, şi în această ÎNTRUPARE vine Conlucrător şi Conlocuitor şi Coprezent şi SFÂNTUL DUH Direct şi personal, după cum s-a Arătat la Botez.

În LITURGHISIREA EUHARISTICĂ Preotul Invocă pe SFÂNTUL DUH ca să vină să ne adune şi pe noi, Mlădiţele, în Butucul Viţei Supracosmice, care este ÎNTRUPAREA CUVÂNTULUI.

Noi nu ne întâlnim cu DUMNEZEIREA intrând în DUMNEZEIRE, ci ne ÎNTÂLNIM CU DUMNEZEIREA între DUMNEZEIRE şi CHIPUL de Creaţie. Noi nu putem intra în DUMNEZEIRE direct, în FIINŢIALITATEA DUMNEZEIRII, şi nici DUMNEZEIREA nu intră în Fiinţialitatea noastră, pentru că ne-ar Desfiinţa, ci se face ÎNTÂLNIREA de TAINĂ între noi, şi acest între este EUHARISTICUL, este ÎMPĂRTĂŞIREA, este ÎNTÂLNIREA. Aici este TAINA cea mare, a LITURGHISIRII EUHARISTICE, în care este ca Origine şi CHIPUL de BISERICĂ al Comuniunii, al Adunării Credincioşilor. De aceea CHIPUL de BISERICĂ este Însăşi TAINA BISERICII în Sine.

Cine nu se Împărtăşeşte de TRUPUL EUHARISTIC nu poate avea niciodată ÎNTÂLNIREA cu DUMNEZEIREA. De aceea Creştinul Ortodox, Creştinul în general, fără ÎMPĂRTĂŞIRE EUHARISTICĂ nu are Viaţă propriu-zisă Creştină.

Aşadar, este de o mare importanţă această Participare, prin care şi tu ca Mlădiţă te UNEŞTI cu Butucul Viţei DUMNEZEIEŞTI a ÎNTRUPĂRII FIULUI DUMNEZEIESC EUHARISTIC, Cel Care se ÎNTRUPEAZĂ.

Noi ne facem, prin Participarea la TAINA EUHARISTICĂ, Una cu TRUPUL lui HRISTOS, dar fără să ne transformăm propriu-zis în TRUPUL lui HRISTOS, ci intrăm în circulaţia DUMNEZEIASCĂ a TRUPULUI, a TAINEI ÎNTRUPĂRII lui HRISTOS, care ne dă apoi

accesul şi la ÎMPĂRTĂŞIRE, care este Dialogul cel Dintre.

Noi trebuie Direct şi Personal să Vorbim cu DUMNEZEIREA. Această Vorbire este ÎMPĂRTĂŞIREA, Dialogul este ÎMPĂRTĂŞIREA. De aceea Împlinirea de TAINĂ a Rugăciunii Creştine este acest Dialog de ÎMPĂRTĂŞIRE, aici e Împlinirea.

Cine nu se Împărtăşeşte, n-a ajuns la Vorbirea de TAINĂ Duhovnicească Creştină, ci doar la o Prezenţă.

 

Noi, în BISERICĂ, în Adunare, în Participarea la TAINA EUHARISTICĂ, avem acces doar la o PREZENŢĂ de TAINĂ DIVINĂ, STĂM în PREZENŢA Lucrării de TAINĂ DUMNEZEIEŞTI. Dar ÎNTÂLNIREA şi VEDEREA sunt ÎMPĂRTĂŞIREA.

De aceea şi pustnicii şi Sfinţii nu puteau trece în VEŞNICIE fără această TAINĂ a ÎMPĂRTĂŞIRII. Maria Egipteanca, deşi ajunsese la o TAINĂ Duhovnicească Înaltă, n-a trecut în VEŞNICIE până n-a fost ÎMPĂRTĂŞITĂ de Preotul Zosima.

Se vorbeşte în Vieţile Sfinţilor că Pustnicii, chiar dacă trăiesc, şi trăiau, foarte izolaţi, în Viaţa aceea dincolo de Adunarea obişnuită a BISERICII, veneau în mod nevăzut şi se ÎMPĂRTĂŞEAU din EUHARISTIE.

De aici şi mie mi se pare o îndrăzneală prea mare să considerăm, cum spuneam şi mai înainte, că noi devenim dumnezei. Noi încă o dată menţionăm că Participăm la Revărsarea DUMNEZEIASCĂ, dar nu ne transformăm în Dumnezeire. HARUL pe care-l Impropriem nu ne Îndumnezeieşte propriu-zis, ne face să Participăm, şi aceasta cu menţiunea clară, prin CHIPUL ÎNTRUPĂRII EUHARISTICE HRISTICE. Altfel este o Participare insuficientă şi care poate să ducă la abateri care nu mai sunt în CHIPUL adevărat Creştin.

 Anca Revnic

BIBLIOGRAFIE: Ieromonah GHELASIE GHEORGHE, Chipul omului, Editura Platytera, 2013