Cerere şi ofertă

Două tinere sunt aduse în sala de naşteri a unui spital.Amândouă aşteaptă să nască.Una plânge şi tremură de nelinişte pentru că momentul este nepotrivit şi pruncul ei şi-a anunţat venirea mult prea devreme. Ar face orice ca să întârzie naşterea prematură deoarece ştie că şansele de supravieţuire ale micuţului sunt puţine.S-a rugat pentru fiecare zi şi pentru fiecare noapte ca să treacă fără evenimente neplăcute astfel încât omuleţul care a prins viaţă în pântecele ei să poată creşte.Dar Cea care dezleagă naşterea de prunci a hotărât s-o dezlege de canon ca să nască acum pentru a se împlini o rânduială de Dumnezu ştiută.Pruncul a suferit şi el în cele câteva luni cât a stat în pântecele mamei sale care i-a fost mai mult câmp de bătălie decât leagăn şi numai tenacitatea împletită cu rugăciune a făcut ca el să se nască viu,să respire singur şi să depăşească săptămânile critice care au urmat.A venit pe lume mieunând ca un pisoi cu un firicel de glas cu care şi-a salutat mama şi pe medicul ce a luptat din răsputeri ca să-l ţină în viaţă.”Trebuie să duc sarcina până la termen,domnu’doctor !””Nu spune – trebuie – zi :Doamne ajută ! o îndeamnă medicul musulman mai “creştin” decât creştinii pentru care spitalul şi cabinetul unde vin la consultaţie viitoarele mame sunt ca o grădină a raiului în care cresc mugurii vieţii.El nu provoacă avort orice ar fi –le spune tuturor – copiii sunt darul Lui Dumnezeu pentru oameni şi trebuie primiţi aşa cum ni-i dă El chiar dacă au  imperfecţiuni şi “defecte”.

Pruncul va avea de luptat în continuare pentru a se adapta mediului înconjurător ,va fi supus multor intervanţii dureroase dar cel mai mult va simţi dorul mamei care încă nu-l poate ţine în braţe.Chiar dacă pare singur şi părăsit în incubatorul inventat anume ca să-l încălzească Sfinţii doctori fără de arginţi Cozma şi Damian,Sfântul Gheorghe Biruitorul şi toţi Sfinţii îl vor păzi şi vor mijloci pentru el înaintea Tronului Ceresc. Maica Domnului Hrănitoarea îl va milui cu laptele îndulcirilor ei legănându-l şi ostoindu-i plânsul.Totul este posibil când oamenii se roagă Domnului şi –I “varsă Lui grijile lor”.

Buturuga mică răstoarnă carul mare spune un proverb şi tot aşa a răsturnat el vieţile părinţilor impunându-le mai multă grijă pentru suflet şi mai multă rugăciune.

Pentru mamă copilul înseamnă frângere a fiinţei şi milă nesfârşită.Ea vede sufletul nevinovat care are nevoie mai mult decât orice de dragostea mamei sale.Cu această dragoste dintâi va porni la drum,cu ea se va hrăni toată viaţa lui şi va înflori “ca finicul”.Prin mama sa care l-a iubit şi l-a vrut va porni în lume încrezător în Domnul urmând voii Sale celei de obşte.

În sala de-alături cealaltă mamă aşteaptă şi ea să nască.Chipul ei nu trădează simţămintele care o încearcă . Nu pare tristă nici veselă aşteaptă doar să-i vină rândul şi să scape de sarcina care nu i-a adus bucurie. A hotărât să-şi omoare pruncul şi a cerut ajutor specializat.Aşa ceva se practică pe la noi dar nu oricum.Trebuie avut “grijă” de sănătatea mamei.Mai întâi i se pune fătului gând rău,de moarte. Apoi este obligat să se nască aşa cum o putea,bietul ,traumatizat,supus unui travaliu scurt şi violent,chinuit fără milă şi dacă mai trăieşte după asemenea “tratament”i se administrează injecţia letală.După primul ţipăt va tăcea pentru totdeauna.Doar sufletul lui va plânge veşnic strigându-şi la Dumnezeu durerea pentru nedreptatea care i s-a făcut. Se va alătura apoi milioanelor de prunci ucişi în numele unei libertăţi care dă femeilor dreptul de a-şi transforma pântecele în mormânt.                                                                 ”…  cu ură nedreaptă M-au urât!”

Nu-i loc pentru cei ca el în lumea asta mare!

Tehnologia modernă le arată mamelor ce anume se dezvoltă în pântecele lor ,ce handicap are copilul şi tot ea le oferă şi remediul – moartea prematură.

Pentru acea mamă nu există viitor alături de copilul ei.”Mai bine să moară de mic decât să se chinuie mai târziu.”decide ea. Înfiorător mod prin care încerci să-ţi justifici cruzimea şi laşitatea !

Societatea de consum nu crede sentimentelor.Ea funcţionează după principiul dur al cererii şi ofertei.Dai banii şi-ţi primeşti marfa ori serviciul.Numai sufletele nu se pot vinde şi cumpăra.Sunt prea neînsemnate si pot fi uşor înlocuite cu obiecte de valoare.Acestea sunt bine asigurate înpotriva catastrofelor naturale,bine păzite şi ţinute strâns lângă inimă.Ce importanţă are un suflet nevinovat dacă nu aduce nici un folos?

Hristos a pătimit pe Cruce pentru a ridica demnitatea femeii din gunoiul în care zăcuse.El a binecuvântat”sămânţa”ei şi pentru fiecare mlădiţă a răbdat chinuri şi batjocuri de nedescris.A omorât moartea cu moartea Sa dăruind tuturor viaţă din belşug.

La M-rea Lepşa am văzut o icoană a Maicii Domnului printre puţinele în care Fecioara este singură.Nu înţelegeam de ce Maica Preacurată ţine braţele ridicate ca şi când ar îmbrăţişa un prunc.Ea care a suferit mare durere în suflet pentru pătimirea Fiului său nu vrea ca alte mame să îndure chinul ei.De aceea îsi deschide braţele să primească pruncii tuturor fără alegere înfiindu-i ca să-i binecuvinteze  cu aceeaşi dragoste cu care L-a crescut pe Fiul său. Îi alină şi-i mângâie pe cei pe care nu-i vrea nimeni şi pe cei pe care societatea omenească nu –i vrednică să-i ocrotească.

Poate Biserica va reuşi să-i aducă la sânul ei pe aceşti copii de care proprii părinţi s-au lepădat şi să-i crească în numele Domnului.S-ar curma astfel şirul crimelor de care ne facem vinovaţi şi poate am înmuia mânia Lui Dumnezeu “cu dreptate pornită asupra noastră”.

Tudora Luca