Despre har şi daruri

„Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos” (Efeseni 4: 7). Iată aici începutul diferenţierilor între credincioşi. La început, Apostolul le-a numit pe cele care ne unesc, adică „Un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor” (Efeseni 4:5-6). Cu toate acestea, puţin mai jos el scoate în evidenţă şi lucruri care ne deosebesc pe unul de celălalt, fără ca noi să vrem aceasta. Măsura darului lui Hristos este aceea care ne diferenţiază, măsura după care ne este dăruit harul Duhului Sfînt. Hristos este Capul marelui trup care este şi se numeşte Biserica. El este Ziditorul acelui trup şi, individual, al fiecărui membru al lui. El este Ziditorul şi El singurul Care cunoaşte şi planul acestei zidiri a Lui. El nu îngăduie nici unui membru al Bisericii să fie disproporţionat de mare sau de mic. El dă măsura potrivită tuturor lucrurilor şi oamenilor din ea. Astfel, El dăruieşte acestuia cinci talanţi, aceluia doi, celuilalt unul singur. El este Cel Care măsoară, iar Duhul Sfînt varsă al Său har după cuvenita măsură. Nimeni nu trebuie să se supere sau să se umple de invidie pentru aceasta. Nimeni să nu se supere pentru că a primit mai puţin, căci pentru puţin va şi da socoteală. Nimeni nu trebuie să fie invidios, căci darul bogat primit de celălalt nu este al aceluia, ci al lui Dumnezeu. Dacă a primit mult, pentru multe va şi răspunde, după cum ni se arată în dumnezeiasca pildă a talanţilor. O, fraţilor, să conştientizăm fiecare dintre noi cît mai bine măsura darului hărăzit nouă şi responsabilitatea pe care o avem faţă de fructificarea lui. Să respectăm darul pe care 1-am primit, precum şi darul pe care 1-a primit şi aproapele nostru, căci toate darurile de la Dumnezeu vin şi ale Lui sînt.

Proloagele de la Ohrida