GHIOZDANUL CU INGER

E toamna și culeg din parc frunze și personaje.

O bătrânică în baston cară din greu un ghiozdan negru, imprimat cu o „luminoasă” fantomă, de speriat dovlecii.

I l-a împrumutat oare nepotul rebel, care înjura printre colegi, de toți sfinții?

Dar știe el oare, că ghiozdanul lui cu fantomă a fost dus în această sâmbătă la biserică, transportând pachete cu pomană pentru dragii înainte-adormiți ai neamului?!

Luni, când l-a luat în spate, mergând prin ziua ploioasă spre școală, băiatul a simțit o neașteptată căldură, ca o scrisoare de dragoste, ca un surâs, pe care Iisus din icoană, i l-a trimis prin bunică. În mod minunat, acesta i-a impregnat ghiozdanul cu milostenii. Colegii au observat chipul schimbat al portretului de pe tașca de cărți și s-au adunat în jurul lui, interesându-se:

-Băi, cum ai făcut să schimbi culorile?

-E cool, frate!

-Vreau și eu un ghiozdan cu înger!

Doar Maria cea cuminte, care aproape nu vorbește, ceru voie să-l atingă și rosti cu emoție:

-Eu am citit despre icoane care se pictează singure!

Din ziua aceea, nici un elev din clasa lor n-a mai simțit dorința să înjure.

Elena Frandeș