LOADING

Type to search

Ortodoxie si traire

Între sfinţenie şi florile de liliac

Share
 
Eliberaţi-vă de contingent şi deveniţi liberi de arbitrariul propriului spaţiu înconjurător. Ieşiţi din casă şi simţiţi sfinţenia ultimelor zile de primăvară. Dumnezeu vă cere o singură jertfă,un picur de lacrimă cu care să stropiţi pridvorul bisericii mai înainte de intra la Sfânta Liturghie. Să vă fie lacrima prescură din grâul mănos al inimii. În moara frământărilor voastre se nasc atâtea gânduri, atâtea iluzii, atâtea dureri, deci, nu aveţi decât un singur remediu spre a primi partea de lumină ce vi se cuvine, ieşiţi între flori şi fiţi veseli.
X
În curând se va scutura şi floarea liliacului. O să ne ardă ochii de dor în luna iunie simţind că încă o primăvară a plecat spre eternitate. Să trăim clipa, aşa cum numai un cetăţean al raiului o poate face, adică entuziaşti şi plini de exuberanţă. Nu puteţi zâmbi? Aveţi prea multe griji şi necazuri? Vă spun vouă, lăsaţi-le cu forţă la o parte, nu merită nimic să vă confişte clipele de întâlnire cu cerul. Iată, priviţi, acum cerul s-a coborât pe pământ. Liliacul încă surâde. Răspundeţi deci binelui cu binele şi frumosului cu frumos!
Din inimă
 
Liturghiseşte astăzi bucuria,
Pe ramura cu floare şi descânt,
Şi în Ardeal a explodat trăirea,
Veniţi şi lăcrimaţi într-un cuvânt!
Iar din acest cuvântul, ca verb de viaţă,
Chemaţi un înger să vă fie semn,
Că cerul nu e datină ce-ngheaţă,
Ci însuşi edificiul cel solemn.
Şi pe acest podeţ de veşnicie,
Păşiţi uşor şi râdeţi cu fior,
Gândiţi-vă că mâine o să fie,
O altă zi de bine şi de dor.
Drept mulţumire, puneţi legământul,
Acela de a fi mereu voioşi,
Şi Dumnezeu vă va spori cuvântul,
Aşa cum e firesc cu cei frumoşi.
Iar cum speranţele absorb lumină,
Obligatorii pentru cei cuminţi,
Cu inima miloasă şi senină,
Eu vă aşez cu lacrimi între sfinţi.
Surâs de primăvară
Surâde liliacul în fereastră,
O taină ne aprinde în fiori,
La noapte ca o pasăre măiastră,
Măicuţa se întoarce între flori.
Întindeţi un covor plin de petale,
Pe iarba din livezile cu dor,
Şi pacea să vă fie ca o cale,
Când Născătoarea vine în pridvor.








Acolo să aprindeţi o lumină,
Îngenunchiaţi uşor să o priviţi,
Pe cea mai albă lacrimă divină,
Din care cu senin şi voi iubiţi.
Ca dar de suflet spuneţi-i cuvântul,
Cuvine-se Măicuţă să fim buni,
Aici unde durerea şi pământul,
Se împletesc în vise şi furtuni.
Nu vă miraţi de veţi primi simţire,
O mângâiere pe al vostru gând,
Măicuţa când coboară din iubire
Devine ea şi lacrimi şi pământ.
Şi din acest surâs de primăvară,
Să înţelegeţi darul cel sublim,
Că liliacul este o chitară,
Care uneşte viaţa de divin.
Catalin Dumitrean
dumitreancatalin@yahoo.com

1 Comment

  1. groza claudiu 11 iunie 2014

    Nu-mi place ca pe blog nu se scrie mai deloc.
    Va mai las ceva si gata.Ma doare un lucru.
    Sunt vorbitor de limba romana.Nascut si crescut in Romania.Statul roman e membru al
    U.E.Tinerii din ce cunosc vor sa plece pe capete in Vest.Si nu doar ei.Tehnologia si lumea moderna va face sa dispara ceea ce a fost.Nu se poate altfel.Unii(parca de peste tot)
    ne scriu si spun sa intoarcem spatele noii lumi.
    Dar e dureros a impiedica oamenii si mai ales
    pe cei tineri sau copii sa tina pasul cu noul.
    Vor pierde f.mult.E dureros a impiedica pe vorbitorii unei limbi romanice sa stea langa
    ceilalti din U.E.Mai bine langa altii din afara U.E. ?De ce ? Sa tradam ?S-ajutam la sfaramarea U.E. ?Sa ne ferim de italieni pentru
    ca sunt catolici si sa mergem cu grecii ori cu
    rusii ca sunt ortodicsi ? De ce?Pentru ce?
    Nu am auzit de multi cetateni romani care sa plece in Rusia.Dar care sa plece in U.E….

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *