Sensibil până la diluarea identităţii, destul de neobişnuit cu surprizele frumoase, mai ales în contextul supravieţuirii pe un drum în care alţii au nevoie de braţul meu, mă simt prădat de cuvinte şi neputincios în faţa gestului minunat al echipei Cenaclului Lumină Lină, acela de a-mi trimite această fotografie-şoc, splendidă şi plină de raţiuni fericite. […]
Ce să scriu în această seară pe blogul cenaclului? Concertele au trecut, e pauză prelungă şi multe semne de întrebare. Cel mai greu e în această noapte când nu ştiu despre ce v-ar mai putea trezi interesul. Deci, ce să scriu?… Despre glorie, despre vanităţile celor mulţi, despre iubirea care doar îşi semnează teoretic prezenţa pe […]
Nu uitaţi astăzi, mai ales astăzi de smerenia Sfântului Ioan Rusul. Ştiu, ne este greu să fim smeriţi. Poate cel mai greu. Dar, dacă nu suntem smeriţi ce oare ne împiedică să nu fim dăruitori, să spunem lucruri frumoase, să scriem ceva din suflet, să ne vorbim numai şi numai frumos. […]
Macar noi crestinii sa uitam raul. E post şi avem nevoie de lacrimi, nu de contabilizarea celor „diferiţi”. Nu de cultură, nu de ştiinţă, nu de vicii sau de cei „luminaţi”. Avem nevoie de inimi bogate în iertare, de singurii creştini care mai există pe pământ: cei buni la suflet. Să ieşim dintre cei absurzi […]
Pur şi simplu presupunând că el nu s-ar fi inventat şi în casă, pe măsuţa de la fereastră, în locul acestui aparat ar fi stat doar o mică vază cu flori. Întrebarea mi-a fost însoţită instantaneu de câteva personaje agresive care seară de seară se perindă pe canalele de ştiri luându-se la harţă „pentru viitorul […]
Pe degete preotul avea urme proaspete de mir. Încă un prunc botezat şi uns cu marele mir. Apoi, feţele celor care priveau spre ochii pruncului. Un prieten i-a adus un prosop. Dar nu a putut să şterg mirosul. El a rămas şi rămâne mereu. Preotul şterge răni. Credincioşii vorbesc de războiul cu duhurile cele necurate. […]
De ce inventaţi oameni buni stări confuze de veghe? Aţi uitat, aşa repede aţi uitat? Singura noastră atitudine morală, singura noastră pătimire, singura noastră şansă şi veghe este însăşi Maica Domnului. Dincolo de ea nu există nimic continuu. Degeaba vorbiţi cu îngerii, degeaba zidiţi mânăstiri, degeaba vă osteniţi să ţineţi canoane, să vă faceţi daruri, […]
„M-aţi căutat?”… În fiecare an auzim această întrebare duioasă, ca un clinchet de clopot cristalin. E glasul cel blând al Maicii Domnului, către orice muritor, e întrebarea care ne provoacă conştiinţele şi ne determină pe noi înşine la alte întrebări esenţiale vizând propria viaţă. Paradoxal, dar de când a plecat în „mânăstirea cerului” Maica Domnului […]
Un preot cald, harnic şi devotat misiunii sale. Părintele Traian, celălalt nume nu are rost… O familie frumoasă, o soţie pătrunsă de fiorul religios, o mamă soacră evlavioasă şi mare iubitoare a Părintelui Arsenie. Un sat de oameni simplii. „Mai sunt vreo 25 de familii de români pe care mă pot baza”- spune Părintele Traian. […]