Nu există predici noi

Ce se înţelege când Biblia vorbeşte despre un Nou Legământ între Dumnezeu şi noi? Noul Legământ este ultima soluţie în rebeliunea omului împotriva lui Dumnezeu.

1. Noul Legământ înseamnă că noi putem merge direct la Dumnezeu prin Hristos.

2. Iertarea păcatelor există numai prin Noul Legământ.

3. Convertirea trebuie să fie sinceră și reală.

4. Trebuie să identificăm nevoile comunității și să le suplinim. Degeaba facem cursuri de limba greacă veche, dacă nu am rezolvat ce era urgent: catehizarea elementară și încurajarea filantropiei.

Ieșire 33, 21: Slujitorii Domnului trebuie să fie detașați de tot ce le-ar putea distrage atenția de la misiunea lor sacerdotală, pentru a putea fi disponibili non-stop pentru toate solicitările duhovnicești. Credința trebuie să fie mult mai dinamică, o conștientizare a înfăptuirii justiției divine.

Levitic 26, 3: Legea lui Dumnezeu este legea vieții. Când oamenii nu o urmează, se îndreaptă spre autodistrugere.

Numerii 21, 5: Oamenii se plâng mereu pentru nimicuri, exagerează mici necazuri, dau vina pe alții și cu greu acceptă ideea de sacrificiu. Aceasta este tragedia umană, repetată generație după generație.

Deuteronom 4, 2: Nu putem asculta predici noi, deoarece nu putem adăuga nimic în Biblie. Vrem mereu haine noi, mașini noi, destinații turistice noi, prieteni noi și transpunem această gândire materialistă și cele duhovnicești. Nu trebuie să captăm atenția nimănui cu înțelepciunea și originalitatea noastră, ca să nu cădem în mândrie. Trebuie doar să predicăm cuvântul Domnului, fără să omitem ce nu ne convine, fără să adăugăm ce ni se pare că ar lipsi. Părintele-din-sat zice aceeași predică sinceră, plină de credință și de har, fără să încerce să epateze vreodată. Preotul nu se predică pe sine.

Deuteronom 6, 5: Dumnezeu ne-a ales să Îl iubim. El ne salvează din iubire, nu pentru discursurile noastre, oricât de reușite ni s-ar părea nouă. Ne ascultă rugăciunile pentru sinceritatea noastră, nu pentru talentul poetic. Nu ne va întreba niciodată câte cărți am publicat.

Deuteronom 8, 11: Să nu uităm de Dumnezeu când avem de toate. Să nu ne rugăm numai când ne lipsește ceva. Să ne amintim mereu de binecuvântările Lui din trecut în viața noastră. Să Îi mulțumim mereu pentru ajutorul constant pe care ni l-a oferit cu generozitate. Să nu așteptăm un cancer sau un divorț ca să credem cu adevărat.

Există o periculoasă plafonare în rândul creștinilor. Ușor de depistat, greu de tratat. Ne rugăm prea puțin, nu citim Biblia mai deloc, căutăm scuze să nu ajutăm pe nimeni. Suntem prea lumești. Între noi și atei nu e aproape nici o diferență. Nici un zâmbet, nici o speranță. Aceleași griji cum să producem și cum să cheltuim. Dar unde e Hristos în ecuația aceasta? Din păcate, de prea multe ori, lipsește, deoarece am neglijat grav datoria noastră de discipoli ai Lui.

Viața nu are nici un sens fără Hristos. Toate alergările noastre sunt zadarnice. Mai presus de orice, să căutăm să-L dobândim pe Hristos!

Cât timp petrecem pe an căutând și rezervând croaziere de plăcere și cât timp alocăm pentru Cuvânt și pentru sărmani? Câți bani alocăm pe ieșiri și distracții și câți punem la cutia milei? Din păcate, majoritatea dintre cei care ar trebui să citească aceste rânduri nu o vor face, deoarece caută doar oferte de divertisment facil. Ușor de înțeles, greu de acceptat.

***

Creștinul trăiește după Legea lui Dumnezeu, nu după legea lui Murphy. Totul de bună voie, fără constrângere: Poți duce un cal la apă, dar nu îl poți face să bea. 

Mesajul evanghelic este limpede: Lucrurile păcătoase, interzise explicit prin Porunci, să nu ne mai atragă, să nu ne mai seducă, să nu ne mai înșele, să nu ne mai tulbure.

Deuteronom 10, 12: Noi ne străduim să răspundem iubirii divine și să o exteriorizăm prin ascultare deplină față de El, nu prin discursuri simandicoase. Ideea aceasta o găsim și in Romani 3, 20-24.

Deuteronom 10, 18: Nu predicile noi ne vor salva, ci ajutorarea permanentă, nu doar ocazională, a orfanilor, a văduvelor, a imigranților (străinilor sărmani care caută adăpost), a bolnavilor și a tuturor celor marginalizați. Știm asta, auzim acest adevăr în fiecare predică duminicală de ani de zile, dar a devenit un refren de marketing: De mâine vom face mai mult. De ce nu de azi? Să ne cheltuim resursele de timp și bani cu frații Domnului, nu în păcate scumpe, cu frații lui Lucifer sau ai lui Asmodeu (șarpele care a amăgit-o pe Eva). Soluția e la îndemână: după ce ne împărtășim, să lăsăm votul nostru în urna de la cutia milei.

Deuteronom 15, 7: Dumnezeu ne-a dat tot ceea ce era necesar pentru noi. Surplusul nostru este minusul altuia. Dacă eu merg în 10 citi-break-uri și fratele meu în nici unul, am o problemă de raportare la Biblie. Dacă mă gândesc doar la mâncărica și căldurica mea, degeaba mă rog, degeaba predic. Așa înțeleg eu mesajul. Poate mă înșel. Așa l-am găsit explicat în sute de cărți ale Sfinților Părinți. Și nu cred că toți aceștia se înșeală. Nici măcar unul nu zice altfel. Toți au aceeași predică. Nu caută predici noi, ci transmiterea fără erori a predicii lui Hristos.

Deuteronom 31, 31-43: Dumnezeu ne cere să fim umili, simpli, smeriți, fără ifose, nerăsfățați. Adam a păcătuit în Rai din buiecie: prea le avea pe toate, uitase să se umilească în fața măreției slavei divine, începuse să nu îi mai pese. Dar cine mai vrea azi să fie umilit, fără să se răzbune? Îndelunga-răbdare a necazurilor este singura cale de întărire a credinței slabe. Cei ce sunt umiliți acum vor vedea slava Lui. Cei ce trăiesc acum în slavă deșartă și mândrie luciferică vor pierde moștenirea promisă, dacă nu se convertesc.

Iosua 1, 3: Viața dreptului Iosua ne arată că pământul făgăduit trebuie cucerit. Totuși, nu este vorba despre o invazie, ci despre o moștenire divină. Iosua apare pe scena biblică în pustiu, când Moise îl pune să conducă o armată împotriva amaleciților amenințători.

1. Sigur de reușită (neîndoindu-se de voia Domnului), Iosua ordonă trecerea Iordanului. Se repetă minunea despărțirii apelor (precum odinioară la Marea Roșie). Poporul traversează ca pe uscat, ca o încuviințare că toți fac parte din planul divin. Prima cetate cucerită este Ierihonul. Urmează celelalte, bucată cu bucată. Este nevoie de intervenția directă a lui Dumnezeu, Care oprește soarele în loc, până la victoria poporului ales.

2. Dincolo de faptul că se pricepe de minune să conducă oști, Iosua este trimisul lui Dumnezeu, Cel ce îi insuflă tactica și îi procură energia necesară pentru a câștiga. Poporul intră în posesia pământului promis, dar acum trebuie să facă efortul de a-l păstra. Dumnezeu le promite acest lucru, câtă vreme nu Îl vor părăsi.

3. Dumnezeu îi cere omului fermitate în lupta cu păcatul și în strădania de a cuceri Împărăția cea veșnică. Iosua este un model de virtute pentru orice tânăr, din orice secol. El (și toată casa lui) a slujit toată viața Domnului. Răspunde cu credincioșie credincioșiei lui Dumnezeu. Este urmașul patriarhului Iacov, la a treisprezecea generație, din Iosif, Efrem, Beira, Șeer, Refah, Reșeh, Telah, Tahan, Ladan, Amiud, Elișama și Navi.

4. Zidurile Ierihonului s-au prăbușit în exterior complet, astfel încât oamenii au putut să se cațere pentru a intra. Cam la fel se întâmplă și cu Cetatea Noului Ierusalim, ale cărei porți sunt deschise prin învierea lui Hristos. Doar că este o portiță îngustă, încape un om fără cămilă, fără averi, fără poveri, doar cu lumina din el.

Ierihonul a fost capturat în scurt timp. Asediații nici măcar nu își epuizaseră rezervele de grâne.