Lumea are nevoie de dragoste
Share
Tulburarea vine adesea din nimicuri. Lupta cu deșertăciunile arată cât de slabi suntem și cât de mult nădăjduim în întărirea divină. Îngrijorările ne fură liniștea, pentru că liniștea vine doar de la Dumnezeu, iar omul îngrijorat uită adesea de El, fiind preocupat doar pe problemele lui, nu se raportează la Soluție. Cine respinge unica Soluție și crede că aceasta este o tâmpenie, acela rămâne cu problema nerezolvată. Lumea are nevoie de dragoste mai mult decât de shaorma.
Când ai nevoie de dragoste, lumea nu îți dăruiește nimic, doar Cel ce Este Dragoste nu te uită. Când ești singur poți să scapi de solitudine prin dragostea divină, care te umple, te împlinește, te desăvârșește. Abia atunci nu mai ai nevoie de nimic. Când vrei să dai un telefon și nu îți răspunde nimeni, apelează la firul roșu, care te conectează cu infinitul. Dacă e linia ocupată, insistă. Dacă vrei o dragoste permanentă, ai o singură variantă. Când ești la pământ, Unul Singur te mai cunoaște.
Ura este un spin, care mereu caută să ne înțepe. Cine nu crede în dragoste, acela este într-o cumplită cădere. Cine are dragoste are libertate, nu mai este sclavul urii. Cât de repede ne salvează dragostea! Dacă ai dragoste, cel-plin-de-ură nu are de ce să te agațe. Când nu ai dragoste, ești din cale-afară de irascibil. Doar păcatul nu mă lasă să mă bucur de dragoste. Dezbinatorul este puternic doar când se folosește de ură, iar dacă noi am fi plini de dragoste, el nu ar avea nici o putere. Nici unul dintre noi nu are nici un temei real pentru lipsa dragostei, este doar lucrarea celui-plin-de-ură. Lumea întreagă zace sub puterea celui rău, zice sfântul Ioan Evanghelistul, pentru că lumii îi lipsește exact dragostea eliberatoare.
- Omul poate supraviețui fără a vorbi, dar fără a iubi totul ar fi ruinat, zise părintele de ziua sfintei Iulia din Cartagina, care a pătimit în Corsica.
Ce am fi fără dragoste?! Fără dragoste, am fi ratați, nefericiți, morți. Dacă am fi nevoiți să alegem un singur lucru să luăm cu noi, acesta nu ar fi hamsterul. Nu putem naviga fără porturi, nu putem trăi fără dragoste. În calea ei nu există nici un obstacol de netrecut. Ne găsim liniștea în Biserică, focarul de lumină și de dragoste. Cel ce nu Îl iubește, acela nu Îl vede, nici nu Îl aude. Știm că ne iubește, dar simțim asta abia când ne luptăm cu păcatul: curățirea gândurilor, rugăciune stăruitoare și răbdarea necazurilor. Îndrăgostirea este înnoire, îndreptare, împăcare. Cine este indecis în luptă, acela nu va birui niciodată. Cine caută doar bunăstarea și evită penitența, acela își periclitează fericirea veșnică.
- Falsa dragoste: dragostea de slavă, dragostea de argint, dragostea de plăcere…
- În miezul fiecărui om se ascunde scânteia dragostei.
- Viețuirea plină de dragoste: nu ofta, nu judeca, nu supăra! Poți să viețuiești în lume, cum zice cuviosul Ambrozie, numai nu în văzul lumii. Ca să dobândești dragostea veșnică, să fii fie de fier (răbdarea), fie de aur (smerenia). Scoate îngrijorările inutile și umple sufletul de rugăciune. Să fii Serafim în rugăciune, Heruvim în lucrare și Înger în purtare!
- Roadele sunt puține, numai păcatele multe. Patimile nu se vindecă prin metode, ci prin har. Fără dragoste, lumea se descompune.
- Cine nu dobândește dragostea, acela nu va intra în rai, va fi reținut la vămi. Dragostea este resimțită ca un cutremur: tânjim după Cel iubit. Când Te gândești la măreția Lui, te cutremuri. De la leagăn la mormânt, dragostea e cea care te călăuzește.
- Cuviosul Serafim Zvezdinski a fost executat de comuniști în 1937, la Omsk. Înainte de martiriu, a fost vizitat în închisoare de Hristos în haine albe. Liniștea primită nu poate fi descrisă… Acest cuvios vorbește despre pietrele prețioase necesare creștinului: dragostea, smerenia, pacea, bucuria.
Părintele le vorbește ucenicilor despre strictețea de a nu îi permite celui-plin-de-ură să ne stăpânească. Eu sunt foarte bucuros, deoarece părintele tocmai m-a chemat la un eveniment duhovnicesc de la biserica unde slujește. Sunt bucuros că s-a gândit la mine, că i-am auzit glasul și că vom sluji împreună. Cuvintele părintelui sunt inspirate azi din opera sfântului Atanasie:
- Mai are acces Hristos în viața noastră, în spațiul nostru public? Cine își neagă valorile, înseamnă că vrea să moară. Dincolo de tulburări, identitatea creștină e departe a fi pierdută: încă există dragoste, mai puțină decât ar trebui, dar există.
Părintele este un om al vremii sale. Un om duhovnicesc care este convins că timpul Bisericii este un timp al chemării, dar și un timp al propovăduirii și al înnoirii. În prezența părintelui, cunoașterea devine dragoste. Un om plin de dragoste este un sfânt, un stâlp al vremii sale. Un om plin de dragoste clarifică lucrurile de profunzime. Un om plin de dragoste are o forță duhovnicească pătrunzătoare. Un om plin de dragoste are o trăire harismatică. Ținta vieții lui este îndumnezeirea. Sfântul este cel-ce-dăruiește-dragoste.
Marius MATEI