O sutăzece ani de la naşterea unui martir al bisericii noastre naţionale şi al neamului românesc – Părintele Augustin Pop
Share
Nici cei care au conceput, au pus la cale odiosul masacru din Bârgău, căruia i-au căzut victime părintele protopop iconom stavrofor Augustin Pop şi ceilalţi şase tovarăşi ai săi de suferinţe: Pavel Costea, George Popandron, Leon Vlad, Vasile Raţiu, Simion Rogină şi tânăra de numai 24 de ani Lucreţia Tanca şi nici cei care l-au instrumentat şi pus în operă efectiv nu şi-au făcut desigur nicio clipă probleme de legalitate sau moralitate a faptelor lor abominabile. Un adevăr axiomatic unanim aproape acceptat îl constituie faptul că viaţa nu poate fi curmată decât de Cel care ne-o dă. În aceste condiţii n-a existat şi nu poate exista în mod evident nicio justificare legală sau morală, ori vreun alt temei de altă natură, care să justifice şi să îndrituiască pe cineva să ia viaţa unor semeni.
În plus actele monstruoase comise n-au uşurat operaţiunile militare, n-au conferit mai multă stabilite şi siguranţă în zonă, efectul lor fiind exact contrariu, declanşând mânia necruţătoare şi de nestăvilit a localnicilor.
Nici alte raţiuni de ordin militar, de siguranţă, ordine şi stabilitate internă ori de altă natură nu justifică asasinatele, atrocităţile, violenţele, agresiunile, actele abominabile şi măsurile represive luate cu nesocotirea şi în dispreţul drepturilor elementare ale omului împotriva martirilor bârgăuani, care au adus multiple şi groaznice nenorociri populaţiei româneşti din această parte de ţară, victimă a multiplelor nelegiuri din acea perioadă. Ele s-au putut produce datorită şovinismului deşănţat, fricii, iresponsabilităţii şi derutei ocupanţilor.
Oameni de mare omenie, bârgăoanii n-au fost niciodată şovini ori intoleranţi. O dovadă în acest sens e faptul că au dezaprobat şi condamnat măsurile antisemite luate de autorităţile de ocupaţie, care au culminat cu ridicarea, în ziua de 03 mai 1944, de la locuinţele lor a unui număr de 6300 evrei dintr-un total de 6800 existenţi în municipiul Bistriţa şi fostul judeţ Năsăud, care au fost internaţi în Ghetoul înfiinţat pe Dealul Târgului, pe actualul teritoriu al Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Bistriţa, iar apoi, în baza Ordinului nr.10597 din 10 mai 1944 al Comandamentului Corpului IX Cluj al armatei maghiare, în perioada 01 – 04 iunie 1944, au fost deportaţi la Auschwitz-Birchenau şi în celelalte lagăre ale morţii, de unde peste 90 % nu s-au mai reîntors.
În comuna Josenii Bârgăului ca de altfel în întreaga zonă n-a fost şi nu este promovat exclusivismul naţional. Nu întâmplător din această cauză, s-au produs schimbări şi în structura demografică şi confesională a comunei, unde ca urmare a toleranţei localnicilor şi îngăduinţei autorităţilor, în ultimii ani dinainte de 1989, au venit şi s-au stabilit zeci de familii, ce numără actualmente peste cincisute de vorbitori de limbă maghiară, originari din judeţele Harghita, Mureş şi altele, care au constatat că aici se putea trăi mai decent decât în locurile lor de baştină. Aşa se face că practic treptat, treptat a apărut în câţiva ani un nou sat, cu un alt specific naţional, într-o localitate şi într-o comunitate cu o populaţie până atunci aproape exclusiv românească.
Relaţii dintre cele mai amiabile au avut localnicii cu populaţia de naţionalitate germană, de origină saxonă din judeţ, stabilită de secole în municipiul Bistriţa şi comunele limitrofe, unde a constituit comunităţi prospere cu un rol deosebit de important în dezvoltarea economică, culturală şi socială a acestei părţi româneşti de ţară. Ca expresie a armoniei şi bunei înţelegeri instituite stă mărturie Colecţia etnografică ” Muzeul de sub poartă “ sau ” Casa săsească “ cum mai e cunoscută, apreciată deopotrivă de saşi, de români şi de cei de altă etnie, înfiinţată prin pasiunea, perseverenţa şi eforturile de o viaţă inclusiv de ordin material ale fostului primar al comunei Livezile, Ioan Rusu.
Ne-am pus întrebarea, probabil ca şi dumneata stimate cititorule, de ce un slujitor atât de credincios, atât de iubitor de Dumnezeu precum părintele protopop iconom stavrofor Augustin Pop a trebuit să aibă parte, să îndure şi să suporte atâtea cazne, atâtea chinuri şi suferinţe inimaginabile ? Răspunsul l-am găsit după o mai îndelungă meditaţie beneficiind şi de sprijinul unui erudit al domeniului, care ne-a explicat faptul că: ” Domnul îi pedepseşte pe cei pe care îi iubeşte “. Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru pentru că orice pedeapsă, ce pare iniţial un motiv de întristare aduce în cele din urmă roada dătătoare de pace a neprihănirii.
În lupta cu vicisitudinile vremurilor, cu încercările şi umilinţele de care a avut parte, arma principală a bunului părinte a constituit-o în exclusivitate credinţa noastră străbună în care a găsit sprijin, nădejde şi speranţă şi de la care n-a abdicat nici în clipele cele mai grele ale vieţii, nici după ce cartuşul ucigaş şi nemilos i-a străpuns craniul şi nici în cele de luptă şi zbatere înverşunate cu moartea hâdă şi odioşii săi călăi, iar în anii ce i-a mai dăruit Dumnezeu a folosit orice ocazie pentru a reitera de fiecare dată rolul, importanţa şi puterea întremătoare, apărătoare şi salvatoare a rugăciunii şi a credinţei noastre creştine.
În amintirea celor petrecute, în noaptea de 10/11 octombrie 1944, în anul 1945, la locul tragediei, la iniţiativa părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin avea să fie ridicată o troiţă din lemn având gravate numele celor şapte eroi bârgăoani şi menţiunea: ” Aşezatu-s-a acest semn al credinţei noastre strămoşeşti întru pomenirea jertfei mucenicilor căzuţi sub lovitura nedreaptă a armatelor horthyste în noaptea de 10/11 octombrie 1944 “. Aceasta a fost executată de Mezdrea Carp, sculptor în lemn, din Dorna Căndreni, după un proiect elaborat de Rusu Ioan, fostul primar al comunei Livezile, originar din Mureşenii Bârgăului, absolvent al Şcolii de Arte şi Meserii Prundu Bârgăului.
Pentru asigurarea fondurilor necesare, părintele protop iconom stavrofor Pop Augustin a prezentat cu corul său concerte la Mijloceni, Livezile, Dorolea, Prundu Bârgăului şi în alte localităţi, o parte a acestora fiind asigurate şi cu concursul Preturii Plasei Bârgău, prin preotorul Ioan Vlad. A fost prezent cu corul său şi la sfinţirea troiţei, acesta interpretând ” un program de cântece eroice, naţionale şi populare“.
Impresionaţi de Masacrul din Bârgău, oameni cu talent au ţinut să consemneze în scrierile lor tragicul eveniment. Printre primii care au făcut acest lucru s-a numărat Dr. Ionel Bârsan, cumnatul părintelui, notar în comuna Buteni, judeţul Arad, în poezia sa olografă întitulată 10 octombrie 1944, pe care a scris-o la Mijloceni la 18 iulie 1946, ce ne-a fost încredinţată de preacucernicul părinte protopop iconom stavrofor Pop Augustin şi pe care o reproducem în cele ce urmează :
Într-o noapte sângeroasă,
Când ardea sinistru zarea,
Clocotea pe-aicea ura
Răscolită ca şi marea.
Înspăimântaţi de-aşa furtună,
Oamenii fugiră toţi,
Bubuia năpraznic tunul
Şi cânta ca după morţi.
Trei călăi atunci cules-au
Şapte victime rebele,
Oameni paşnici, buni ca pâinea,
I-au închis după zăbrele.
Rând pe rând, apoi i-au scos,
Osândiţi fără vreo vină,
I-au adus aici la groapă
Pe întuneric şi prin tină.
Ce-au simţit cei şapte atunci ?
D-zeu din ceruri spună,
Că El singur dă răsplată,
Şi mărire şi cunună.
El a vrut ca din cei şapte
Unul să se mântuiască,
Crima să nu se ascundă,
Lumii întregi s-o povestească.
Dibuit-au criminalii
Toată noaptea să-l găsească,
Dar dreptatea cea divină,
E dreptate împărătească.
Şi-a scăpat ca prin minune,
Mărturisitor, martir,
Cu puterea răvăşită
Atârnată de un fir.
Mare-i Doamne a ta putere,
Mare, fără de hotar,
Dă nădejde şi credinţă,
Victimelor pe calvar.
Dă-le Doamne celor şase
Ce-au sosit în faţa Ta,
Fericirea celor drepţi,
Azi şi mâine, de-a pururea.
Acelaşi autor reia subiectul într-o altă poezie întitulată Şapte martiri, pe care o reproducem mai jos, ce ne-a parvenit tot prin intermediului părintelui protopop iconom stavrofor Pop Augustin.
Noaptea şi-a lăsat aripa grea de umbre şi mistere
Parcă ar vrea să pună zid între stele şi pământ,
Cerul azi să nu privească: crima pregătind mormânt
Victimelor, care aşteaptă resemnate, vai de ele.
N-au făcut pe lume rău, binele l-au ortăcit.
Într-o vreme în care ura aprindea cu limbi de foc,
Pragul lumii înspăimântate, lume fără de noroc,
Ei ţineau la biruinţa lui Iisus cel răstingnit.
Iată trei călăi pe cale, cu un preot. Ce vor oare ?
Unde-l duc prin noaptea neagră, ca pe-un criminal de rând ?
Ori vreau morţii să-l vândă, repede, cât mai curând,
Să nu prindă vestea limbă, cine ?, cum ? şi unde moare ?
Au ajuns. Un semn şi glonţul străbătu cu glas sfiit
Vâjâind din deal în deal, ca o limbă de metal.
Preotul căzut, murea, ca un val răpus de val,
Gata în zbor să salte vremea, până-n prag de infinit.
Dar acel ce poartă grijă şi de fulgul de lumină,
Voii viaţa să-şi păstreze întâietate, şi-o opri,
Crimei palide şi hâde, cu un gest se împotrivi,
Şi-l salvă, ducându-i paşii până la casa c-o bătrână.
Mai trăsniră-n noaptea neagră, criminalii cu a lor ură
Pe cei şase ce-au rămas să-nschimbe răutăţii, fără de lege,
…………………………………………………………………………
Doamne ! e pe lumea asta, oare cineva să-i dezlege, ori
să-i ierte,
De păcatul morţii crude, viaţa sfântă când ei fură ?
Tu, din tronul veşniciei, dă martirilor, ce vrei.
Dă-le scaun de lumină, dă-le pace şi îndurare,
Dă-le aripi zburătoare până-n slăvile cu soare
C-au purtat pe drumul morţii crucea pentru noi şi ei.
De la producere şi până în zilele noastre evenimentul a fost şi este tratat cu o deosebită condescendenţă. Stau mărturie în acest sens numeroase lucrări literare, istorice, artistice şi nu numai.
În pofida încredibilelor şi tragicelor încercări prin care a trecut, bunul părinte a rămas în continuare la dispoziţia credincioşilor săi până la pensionarea sa survenită în anul 1973, iar ulterior a mai conlucrat alţi 12 ani cu succesorul său părintele iconom stavrofor Eugen Trif, respectiv până la trecerea la cele veşnice la vârsta de 84 ani, la data de 08 martie 1985, deci după 41 ani de la tragicul eveniment.
***
Vineri, 14 octombrie 2011, după masă, la Biserica din Mijlocenii Bârgăului, un sobor de preoţi avându-l în frunte pe P.C. părinte protopop al Protopopiatului Bistriţa, Alexandru Vidican, a oficiat slujba Sfântului Parastas în memoria martirilor de sub Heniu ucişi mişeleşte în octombrie 1944, doar pentru vina de a fi români, de hortiştii care n-au avut nevoie de niciun complet de judecată.
A fost comemorat preotul Pop Augustin, unul dintre cei împuşcaţi în masacrul mişelesc de la poalele Heniului, preot paroh, mulţi ani în Mijlocenii Bârgăului şi pe care numai Bunul Dumnezeu l-a scos şi l-a scăpat de la moarte după ce a ieşit din groapa fără întoarcere.
Acest eveniment comemorativ este la a treia ediţie în Biserica din Mijloceni şi este organizat de Protopopiatul Bistriţa şi Societatea Culturală „Speranţa Reînviată” din Mijlocenii Bârgăului.
După Slujba Sfântului Parastas pe marginea celor petrecute în toamna anului 1944 la marginea satului Prundu Bârgăului au opinat în cuvinte deosebit de calde părintele protopop Alexandru Vidican, care a vorbit despre personalitatea preotului Augustin, despre implicarea acestuia în viaţa comunităţii, despre rolul bisericii în existenţa fiecărei localităţi; jurnalistul Adrian Mănarcă, care a făcut o interesantă paralelă între culte şi cultură şi a subliniat rolul bisericii în viaţa culturală, în învăţământ, în existenţa fiecărei localităţi; prof. Mia Holbură, care a adus în atenţie crâmpeie, multe inedite, din viaţa preotului Augustin şi preotul paroh Mihai Moldovan, urmaşul în parohie a lui Augustin Pop şi Eugen Trif şi care a subliniat că nu este uşor să continui o activitate prodigioasă în biserică şi în obşte, cum au predecesorii săi şi a mulţumit pentru prezenţă.
La final, grupul coral al bisericii a oferit celor prezenţi o priceasnă, având în rol de dirijor pe neobosita Florica Sbârcea, care la 84 de ani este plină de vitalitate, iar cei prezenţi nu au uitat că fostul lor preot, în final de noiembrie, ar fi împlinit şi împlineşte 110 ani de la naştere. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
***
La Troiţa Martirilor din Prundu Bârgăului a avut loc slujba de comemorare a 65 de ani de la odiosul masacru săvârşit de trupele hortiste, în retragere, care au împuşcat, fără nicio judecată 7 bârgăuani.
În întreg judeţul au fost executaţi de către hortişti 24 de cetăţeni români, fotoîntre care Grigore Hângănuţ din Ciosa, precum şi bârgăuanii: Pavel Costea, George Popandron, Leon Vlad, Simion Rogină, Vasile Raţiu, Lucreţia Tanca şi Augustin Pop, care au fost chinuiţi şi împuşcaţi, mişeleşte, în noaptea de 10-11 octombrie 1944, fiind aruncaţi într-o groapă comună, la Prundu Bârgăului. Singurul supravieţuitor care a scăpat printr-o minune dumnezeiască, mărturisind şi făcând cunoscut tuturor odioasa crimă săvârşită de hortişti, a fost preotul Augustin Pop din Mijlocenii Bârgăului.
La această comemorare, preoţii Ioan Jauca şi Vasile Turc, au oficiat slujba de pomenire a celor 7 martiri, la troiţa de la locul execuţiei, unde au fost depuse coroane de flori şi au fost prezenţi: Pavel Costea, Vasile şi Leon Raţiu, urmaşi direcţi ai victimelor, reprezentanţi ai Consiliului local din Prundu Bârgăului, între care Vasile Penciu, Aurel Badiu, Leon Vlad, Teodor Răcilă, Nicolae Monda, Gavril Bruj, Leon Raţiu, primarul comunei Josenii Bârgăului, Tudorel Ciotmonda, fruntaşi ai tuturor partidelor politice, între care deputatul Radu Moldovan, Cristian Parasca, Petrică Moldovan, Paul Ştirbu şi numeroşi cetăţeni. Au luat cuvântul următorii: Pavel Ştirbu, care a fost moderatorul manifestării, Iulius Lucuţa, Vasile şi Leon Raţiu, Tudorel Ciotmonda, Radu Moldovan şi Niculae Vrăsmaş, care au relatat tristele momente ale dramei petrecute în acest loc, acum 65 de ani, care nu ar trebui să se mai repete.
