LOADING

Type to search

Editoriale

Cei ce se apropie de Hristos se luminează

Share

Descopăr cu mare bucurie cartea părintelui diacon SORIN MIHALACHE, “Lumina celui nevăzut”. Merită să vă delectați vara aceasta cu tezaurul credinței noastre. Veți înțelege multe (nu totul) despre clustere, despre eterul lui Max Planck, despre filosofia lui Max Scheller și a lui Schleiermacher, despre teoriile privitoare la cosmos și – mai ales – părerea avizată a Sfinților Părinți: Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul și Simeon Noul Teolog. Sunt multe lucruri BUNE, la care nu aveți acces din altă parte. Și, când ați savurat primul volum, treceți cu încredere la al doilea. Este o carte revelatoare, un cuvânt despre Cuvântul, un început despre Începutul începutului, o introducere în credința noastră încă slăbită. Un limbaj accesibil, cuceritor, de care te îndrăgostești pe loc.

0000000

Nepăcătuind, omul nu ar fi murit. Fără Mesia, omul nu este salvat. Principalul obstacol în calea fericirii este omul însuși, propria lui indolență. O atât de mare putere există în Înviere, încât efectul ei se întinde și asupra celor ce nu erau de față, în timp și spațiu. Biserica este o Fortăreață, locul iubirii și al cunoașterii, locul dialogului între Cel ce iubește și cel iubit. Ucenicul devine Apropiatul lui Dumnezeu.

Un sportiv care dorește să devină campion se antrenează. Un atlet știe ce obiectiv vrea să atingă. Se interesează ce are de făcut și își dorește să fie antrenat. Nu se antrenează de capul lui. Se lasă învățat, e docil. Dacă este un secret, acela ar fi perseverența. Învățătorul oferă sfaturi, dar cel ce învață trebuie să fie dispus să le primească. La fel stau lucrurile cu un creștin doritor de mântuire. Trebuie să dorească să fie salvat. Să caute un Salvator. Să aibă încredere în echipa sa salvare. Să se lase resuscitat. Să persevereze în iubire. Să asculte și să aplice lecția iubirii. Să copieze modelul Învățătorului. Să se înarmeze cu post și rugăciune, exact ceea ce îi lipsea. Acest antrenor numit duhovnic, stareț sau avva este apostolul trimis de Doamne pentru viața ta…

Ascult cu mare încredere sfaturile părintelui. Ne hrănim din Liturghie și Scriptură sau nu ne hrănim și suntem subnutriți. Avem nevoie de însemnări, de gânduri, de preocupări în domeniul Bibliei. Avem nevoie să o cunoaștem. Nu atât trebuie, cât avem nevoie, fără ea suntem  morți, fără speranță, fără țel, fără ghid în țară străină. Propun să nu mai postăm comentarii stil can-can, ci să organizăm mai bine un forum duhovnicesc, numit acum grup: Viața mea în Hristos. Aici trebuie să adunăm tezaurul scriptristic și patristic, pentru a-l oferi cu generozitate celor care îl caută. Unii ar căuta și nu știu unde, alții caută și nu găsesc. Au nevoie de un filtru, deoarece netul e plin de viruși frumos împahetați. Repornesc acest proiect taman azi, ziua de naștere a părintelui nostru. Realitatea de dincolo de simțurile noastre încă are multe surprize pentru noi.

Frunza de lotus are o textură care îi permite să rămână curată… Timpul e relativ, pe Pământ chiar trece mai repede: dacă dintre doi gemeni unul călătorește în spațiu, cel rămas acasă îmbătrânește mai repede. Miuonul este o particulă elementară cu timpul de viață foarte scurt (2 microsecunde), dar suficient ca să își realizeze menirea (are 600 m de parcurs). Fotonul (particula luminii) nu înregistrează în nici un fel trecerea timpului. Luate separat, Na și Cl sunt nocive, dar împreună formează sarea. Dacă o piatră nu poate trece de un geam fără să îl spargă, un electron poate depăși o barieră energetică, trecând prin ea.

Faptul că Tatăl le scrie copiilor (prin cei inspirați de El) arată 4 lucruri:

  1. depărtarea copiilor de El (dacă ar fi fost aproape, nu era nevoie de Scrisoare),

  2.  înmărmurirea copiilor (nu vor fi pedepsiți, ci – paradoxal – vor fi recompensați),

  3. după cădere, iubirea paternă divină se descoperă mai limpede prin Scriptură decât prin natură,

  4. odată Calea făcută publică, necredincioșii nu vor avea nici o scuză.

Luminarea este o mai bună înțelegere, mai limpede, mai clară, mai profundă, o mai largă deschidere către cosmos, către lume, către propria viață, o mai bogată semnificare e ceea ce era ignorat, o mai cuprinzătoare și exhaustivă bucurie. Nu e nimic greu de înțeles, ci doar greu de acceptat.

  • Nu cumva oamenii să cinstească pământul mai mult decât merită, zise părintele de sfântul Onufrie. Nu cumva oamenii să se adâncească în lut. Mai bine să se scufunde în viața divină nemărginită.
  • Scufundare în lumină?!
  • Dumnezeu trimite această lumină. El ne luminează calea. Cei ce se apropie de El se luminează.
  • Înseamnă că lipsa de lumină este o stare de păcătoșenie…
  • Exact! Numai poruncile Lui sunt lumină și viață. Viețuirea în Hristos este o viețuire în lumină. Numai când vine lumina, numai atunci întunericul se risipește.
  • Dumnezeu pune capăt tristeții.
  • Mai mult, prin lumină veselește lumea. Cu adevărat, lumea are menirea să fie luminată, să devină transparentă pentru lumina necreată.
  • Lumina cuprinde toată lumea.
  • Da, dar ochiul bolnav nu o vede. Lumina cunoașterii atrage doar pe cel sănătos sufletește. Timpul este un parcurs, un segment între îndepărtarea de lumină și întoarcerea la ea.
  • Această lumină nu este un obiect, Dumnezeu nu poate fi căutat ca un obiect. Cum să înțeleg ce ziceți, părinte?
  • Tinere, să te lași cuprins de El. este o întâlnire revelatoare. Fără o inițiativă din partea Lui, nu poți să-L cunoști. Deci, stăruie în rugăciune și în lupta cu întunericul! A te lăsa cuprins de lumina Lui înseamnă a te uita pe tine când te gândești la El.
  • Pentru necredincioși lumina nu e nicăieri, pentru credincioși ea este peste tot…
  • Așa este. Dacă în noi se va sălășlui această lumină, nimic nu ne va mai putea despărți de iubirea Lui!

 

 

Marius MATEI

Tags:
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

You Might also Like

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *