LOADING

Type to search

Cercul

Editoriale

Cercul

Share

Poate se practică şi acum acel joc distractiv care ne plăcea atât de mult în copilărie şi care le stimula celor mai timizi dintre noi curajul de a socializa. Ne aşezam în cerc apoi cineva şoptea un cuvânt la urechea vecinului care îl transmitea mai departe aşa cum l-a auzit astfel încât, purtat din gură în gură,cuvântul iniţial ajungea la ultimul participant diferit sau deformat spre hazul şi ilaritatea acestuia. Era un mijloc destul de uzitat pe atunci, prin care ne demonstram abilităţile senzoriale dar şi un exerciţiu involuntar de exersare a atenţiei.

Telefonul fără fir funcţionează şi astăzi însă îmbracă alte forme . Nu mai este folosit în mod expres pentru a-i binedispune pe beneficiari ci are şi un scop propagandistic sau de manipulare a maselor după cum o cer interesele. Generaţia Facebook şi-a dat întâlnire în pieţele marilor oraşe , chemându-se unii pe alţii pentru a revendica în cor “Demnitate ,libertate,democraţie” –  valori care au fost câştigate prin jertfa din decembrie ’89 dar care n-au fost gestionate cum se cuvine (de către cine?) şi iată că acum le vrem înapoi. Picătura care a umplut paharul ne ustură pe toţi pentru că dacă , Doamne fereşte, ne îmbolnăvim nu mai vine la noi Smurd-ul privatizat să ne ducă la spital. Ies la iveală astfel multe alte dureri pe care până mai ieri nici nu le băgam în seamă căci erau în ograda altora dar acum , ca un făcut “le simţim ca-n vis pe toate”. Părinţi care au plecat în străinătate şi au uitat să se mai întoarcă la copii, Roşia Montană, taxa de înmatriculare,etc. Scrise sau vorbite sunt exploatate copios de ochiul clarvăzător al presei şi scandate voiniceşte în plenul străzii. Dacă mai apare şi vreun Făt-Frumos Măzărean strigând: Jos! la portavoce, înconjurat de pensionari subvenţionaţi prin măsuri populiste, păi să vezi frăţioare că nu-i de glumă!

Bineînţeles că presa a adus în atenţie de-a lungul timpului toate aceste probleme. A desfăşurat numeroase dezbateri televizate privind efectele crizei economice asupra familiei însă noi am preferat să ne băgăm capul sub aripă şi să aşteptăm vremuri mai bune. Nu ne-am străduit să micşorăm rata avorturilor sau a divorţurilor. Am fost avertizaţi de multe ori că odată cu libertatea mult aşteptată vom primi şi unele “suveniruri”ca homosexualitatea prostituţia, pedofilia. Dar am făcut ceva în privinţa asta? Acţionăm după principiul că dacă nu ştim nici nu există şi vrem ca totul să se rezolve de la sine fără efort din partea noastră şi “fără violenţă”. Numai aruncând cu pietre în jandarmi care sunt acolo la datorie, distrugând tot ce ne cade în mână şi sfârşind prin a ne fura propria căciulă căci toate “jucăriile”stricate le vom plăti sub o formă sau alta pentru că cercul încă nu s-a închis. Cum ne-am aşternut aşa dormim. De ce ne supărăm că alţii nu ne respectă când singuri nu ne respectăm ? Ce demnitate am vrea să câştigăm ţipând în gura mare când asistăm la atâtea probe de mascaradă fără să spunem nimic?

După cum se vede, foarte rău ne doare porţia micşorată drastic în farfurie dar prea puţin ne pasă de boala care ne macină şi pe care nici un slogan n-o poate vindeca.Suntem prea bolnavi de indiferenţă ca să-i mai urmărim simptomele şi prea ocupaţi să ne mai facem o revoluţie că “a trecut cam mult timp de la ultima”. Din păcate lecţiile pe care le-am  primit nu s-au lipit de mintea noastră şi rămânem în continuare bine ancoraţi în virtual,slabi în credinţă şi mult prea departe de interesele tării şi ale noastre.

Anarhia şi libertatea de a spune şi de a face orice n-or să ne scoată din criză dacă nu ne oprim din vârtejul cercului vicios în care ne aruncăm copilăreşte. Poate aşa vom privi în jur şi vom vedea gunoaiele care sufocă tot ce-i viu şi frumos în ţara noastră , câmpurile lăsate în paragină,copiii care acum nu prea au de unde să-şi aleagă modelele şi de ce nu, chiar demnitatea noastră pierdută. Şi să nu ne mai dăm în stambă arătând lumii ce buni demonstranţi (figuranţi) suntem.

Am auzit că icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului s-a întors la Bucureşti.Haideţi cu mic,cu mare să ne închinăm că numai ea ne poate scoate din criza morală în care ne bălăcim.

Hei, Facebook-ule auzi? Dă sfoară-n ţară!


Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *