Evanghelia slavei (1)
27 octombrie 2023
Share
Nu există bucurie mai mare decât să ne hrănim cu Hristos, cu cuvintele Lui, cu prezența Lui, cu puterea Lui. Este singura cale de a alunga demonii, suferința și moartea. Totul atârnă de decizia noastră de a crede sau de a nu crede în El.
Cei din Nazaret au reacționat dur atunci când Hristos le-a spus Cine este: au vrut să Îl omoare. Dar El nu S-a lăsat omorât, nu atunci. Când evadăm din iad, nu mai privim înapoi. Când ne angajăm în lucrarea lui Hristos, nu mai e cale de întoarcere.
Apostolii au făcut foarte multe minuni cu puterea primită de la Hristos și au dus vestea despre Rai peste tot, depășind obstacole greu de imaginat. Dacă am avea credința atât de puternică precum a lor, am face și noi minuni. Credința era singura lor avere și asta le era de ajuns. Fariseii erau extrem de invidioși datorită popularității de care se bucurau apostolii și urzeau mereu calomnii la adresa lor.
Văzând această putere vindecătoare, era imposibil pentru apostoli să renunțe. Tocmai găsiseră esența adevărului. Au făcut exact ce L-au văzut pe Hristos făcând: au redat orbilor vederea, au scos demoni, au vindecat paralitici. Această lucrare va continua în Biserică cât va ține lumea. Cum să ataci Biserica? Cine să o atace, dacă nu singurul care are de pierdut, diavolul?
Învierea izbucnește într-o lume nepregătită, suferindă, muribundă. Cel înviat propune un alt mod de a trăi viața, ca El, singurul care nu ne decepționează niciodată. Nefericiți sunt cei ce nu răspund iubirii Lui infinite. Biserica are forța spirituală de a-i purifica pe toți.
Dobândim o anumită omogenitate cu Hristos. Noi trebuie să schimbăm lumea, nu lumea pe noi. Golgota nu e doar o atracție pentru turiștii veniți să se zgâiască, Golgota e împăcarea noastră cu Dumnezeu, o dată pentru totdeauna.
1. Dumnezeu Se face om.
2. Dumnezeu leagă omenirea din El.
3. Omenirea nu mai poate cădea din Dumnezeu.
Suntem fericiți dintr-un singur motiv: îi aparținem Lui. Cine caută fericire, să nu privească în direcția greșită. Dumnezeu nu ne dă sarcini cu care să nu ne descurcăm. Ne trimite ca studenți ai Lui, cu puterea Lui, în numele Lui, să vindecăm suferința din jur. Fără El, nici sclavia nu o putem îndura, nici libertatea nu o putem obține.
Avem disponibilitatea de a dori ce dorește Hristos. Să Îl căutăm pe El înainte de toate. Să ne folosim talanții primiți doar pentru a nu rata învierea. Hristos începe în noi o viață despre care înainte nu știam nimic. Ne dă convingerea că în Împărăția lui Dumnezeu se poate intra.
Să nu îi lăsăm celui rău nici un gemuleț să intre. Țelul lui Dumnezeu e fericirea oamenilor. Scoși din Rai prin viclenie, oamenii sunt reașezați pe tronuri cerești. Dacă nu știm de ce facem ceea ce facem, curând nu vom mai face acel lucru. Să fim studenți silitori, care ascultă cu atenție sfaturile Învățătorului divin. Mulți caută doar o consolare, nu pe Hristos.
Hristos este Vinul cel nou, care nu este pus în burduf vechi, ci în burduf nou. Mesajul Lui nu se potrivește pe vechile tipare de gândire. E nevoie de o schimbare a mentalității. Cei reticenți la nou pierd Vinul, doar din comoditate. Burduful vechi va exploda din cauza fermentării, avem nevoie de burduf nou, de Vin nou, care nu se alterează și în urma căruia nu mai însetăm.
Cei refuzați de toți sunt acceptați de către Hristos, singura lor salvare. Cei ce se ating de El cu credință se vindecă total și instantaneu. Atingerea puterii harului este incomparabilă și de mare preț, deoarece nu vindecă doar trupul, ci și sufletul nemuritor, care scapă de chin.
Hristos este soluția la toate problemele noastre. Este răspunsul la toate întrebările noastre. Este totul. Doar să Îi zicem simplu și sincer: Mulțumim! Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de noi, să nu o pierdem! Hristos nu ne vrea carieriști, ci sufletiști. Oamenilor li se pare că au de toate, că nu le lipsește nimic, dar – de fapt – dacă nu Îl au pe Hristos, le lipsește totul. Trebuie doar să se trezească și să nu se mai amăgească.
Hristos vrea să dezghețe inimile, fără să intimideze prin mulțimea celor ce Îl urmează, fără forță fizică, doar prin convingere și iubire. Hristos vrea să ne salveze din toate furtunile puternice, întărindu-ne curajul și credința că nimic nu e imposibil pentru El: nici umblarea pe mare, nici potolirea vântului, nici înmulțirea peștilor, nici biruirea morții.
Hristos nu a venit să ne spună să facem în continuare ce făceam înainte să vină El. Mesajul poate fi șocant, dar e vindecător și de neînlocuit. Noutatea adusă de El schimbă lumea și viețile oamenilor. Cuvintele Lui nu sunt vorbe goale, ci sunt mai importante decât oricare alte cuvinte. Trebuie să ne dezvățăm de materialism și să învățăm să trăim creștinește, pentru a ne pregăti să murim creștinește.
Mai mult, suntem chemați să oprim avansarea răului în lume și să alinăm, nu să distrugem. Să nu ne îngrijorăm zilnic de mâncare și haine. Hristos nu dorește adepți pasivi, nici plictisiți sau morocănoși. Cine dă de veste despre înviere nu mai are frici sau ambiții deșarte.
Hristos este singurul care nu face niciodată nimic greșit. Mulți tirani zic despre ei acest lucru, dar nu e adevărat. Hristos e singurul conducător care ne poate oferi ceea ce ne promite. Hristos a salvat miliarde de suflete, ateismul nici unul. Nu există privilegiu mai mare decât să fim chemați la banchetul Lui.
Hristos nu e niciodată surprins, nu e prins cu garda jos, nu e vulnerabil, nu e neputincios. El e El-Shaddai, Cel Atotputernic, ne protejează pe toți simultan. Este clar că împărații lumii îi vor pe toți discipolii lui morți. Martirajul acesta imens de două milenii este răspunsul plin de ură al lumii decadente. Primii creștini au fost vânați sălbatic, dar nu au renunțat timp de generații. Pe unele continente, carnagiul încă este în desfășurare. Dar asta nu este deloc o înfrângere, ci o intrare mai iute în Raiul promis.
Părea că totul se va nărui de multe ori, în anul 48, în 70, în 155, în 292, în 305, în 436, în 955, în 1204, în 1453, în 1914, în 1939, în 1962, în 2020. Biserica Lui nu va fi năruită niciodată.
Împăratul împăraților S-a născut într-un grajd cu bălegar, iar noi ne plângem că nu avem curent o oră. A avut cunună de spini, dar noi vrem catifea. Cel mai frumos lucru din lume este să Îl urmezi pe Hristos, să Îi slujești și să te bucuri de veșnicia Lui. Să Îl urmezi până la capătul lumii.
Cuvintele lui Hristos ne definesc viața, să nu fim neatenți sau neglijenți la acest mesaj atât de important: El are încredere în noi și nu ne va abandona niciodată. Hristos vrea ca noi să înțelegem rolul răbdării suferinței și să nu ne pierdem nădejdea.
Fiecare dintre noi are misiunea de a vesti apropierea Împărăției lui Dumnezeu fără frică, fără îngrijorări și cu multă bucurie. Iacov cel Mic era bolnav, dar – prin puterea lui Hristos – vindeca mulți bolnavi, fără să pună la îndoială logica lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai târziu, toți vom fi vindecați, toți vom pierde averile și toți vom fi răsplătiți. Nu pentru că El are nevoie de noi, ci pentru că ne dorește. E doar o chestiune de timp.
Harul ne ajută ca răutatea să nu ne copleșească. Ca noi să nu ne pierdem traiectoria corectă.
Oricât de mult bine am face, tot vor mai fi voci critice care vor încerca să facem să renunțăm. Doar pentru că întruchipăm un adevăr de care lor le este frică. Noi facem totul pentru Dumnezeu, nu pentru validare. Nu vrem să părem altceva, nu vrem să impresionăm pe nimeni, nu trebuie să demonstrăm nimănui nimic. Vrem doar să fim mulțumitori și recunoscători, nedescurajați de bruiajele din jur.
Datoria este ceea ce Dumnezeu consideră potrivit. Nimeni nu știe mai bine decât El. Datoria noastră este să rezistăm până la ultima picătură de sânge. Omul care vrea să demonstreze ceva din mândrie se îndepărtează de calea cea dreaptă. Cel ce dă totul doar pentru a își face datoria va primi o plată mult mai mare în Cer.
Să nu ne facem singuri dreptate, să nu ne îndreptățim, să nu ne răzbunăm, să nu ne victimizăm. Să Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă dreptate. Ratați nu sunt cei nebogați, ci cei din iad. Ei au ratat ținta și vor fi nefericiți pe veci.
Apostolilor le-a luat multă vreme să înțeleagă mesajul Domnului Iisus, dar nu au renunțat. Viețile lor s-au schimbat enorm după ce au fost chemați să Îl urmeze pe Rabbi. Erau fascinați și îngroziți deopotrivă, dar nu s-au gândit nici o clipă să Îl părăsească. Au avut căderi, dar – cu o singură excepție, Iuda – au fost reintegrați în noua comunitate. Nu știau ce avea să se întâmple cu ei în viitor, dar se încredeau cu totul în Dumnezeu. Nu doreau prestigiu, nici averi, ci doar să Îl urmeze pe Mesia. Asta trebuie să facă fiecare creștin, chiar dacă se va hrăni doar cu flori comestibile și linte.
Suntem elevi toată viața, învățăm mereu cuvântul lui Dumnezeu și îl aplicăm cu bucurie în viața noastră. Unele semințe ar putea rodi dar nu nu vor: omul nu mai e dispus să aloce timp și bani pentru Dumnezeu, ci mizează toate resursele pe miza utopică a unei distracții materialiste. Dacă nu va schimba strategia, va pierde. E mai bună mântuirea decât îmbogățirea în trei cincinale de un miliard de ori. Aceasta este știrea cea mai bună, pe care o împărtășim tuturor celor dispuși să ne asculte. Dumnezeu ne avertizează, doar să fim receptivi.
Hristos Se va întoarce. Să continuăm să facem ceea ce ne-a poruncit, fără să ne fie frică de nimic.
Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor și milostiv care dorește să ofere oamenilor șansa de a se pocăi și de a găsi iertare, în loc să caute să pedepsească. Scăpăm de pedeapsă prin: pocăință și iertare, avocat bun (Maica Domnului), schimbarea comportamentului și – mai ales – prin intervenția Mijlocitorului Hristos, Care ia toată vina noastră asupra Lui.
Știm care este scopul pedepsei, dar avem șansa reală să învățăm lecția justiției divine și să scăpăm: Hristos a fost pedepsit în locul nostru. Dacă un prieten ar fi acceptat să facă zece ani de închisoare în locul nostru, i-am mulțumi. Hristos ne scapă de o detenție cumplită, veșnică, ne grațiază, ne dă har.
Prin iertare, Hristos ne eliberează de toate amărăciunile și umilințele. Este momentul convertirii reale, al răsturnării perspectivei anterioare despre lume. Totul devine posibil, nu vom mai fi nefericiți. Milioane de sfinți au reușit asta, putem și noi. Scăpăm de orori, de groază, de iad, de demoni, de chin. Să nu ne ferim de adevăr, ca să nu rămânem neeliberați.
Rainer Maria Rilke, un poet cunoscut pentru operele sale lirice și filozofice, a scris despre iertare într-un mod subtil în „Scrisori către un tânăr poet” (Briefe an einen jungen Dichter). În una dintre scrisorile sale, Rilke explorează tema iertării într-un context mai general al vieții: „Nu iertăm pentru că ceilalți merită iertarea, ci pentru că noi dorim pacea.” Așa cum noi suntem iertați, va trebui să iertăm la rândul nostrubpe toți.
1. Goethe accentuează importanța acceptării și iertării pentru a găsi înțelegere și liniște în relațiile umane.
2. „Milostivirea” de Charles Dickens – Această poveste ilustrează puterea iertării în transformarea vieților personajelor și în realizarea unui final fericit.
3. „Omul în căutarea sensului” de Viktor Frankl – În această carte, Viktor Frankl, un supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste, discută despre importanța găsirii sensului în viață și despre puterea iertării, chiar în cele mai dificile circumstanțe.
4. „Ultima zi a unui condamnat la moarte” de Victor Hugo – O altă lucrare importantă a lui Victor Hugo care abordează tema iertării, de data aceasta din perspectiva unui condamnat la moarte.
Ne simțim iertați abia în momentul în care nu mai săvârșim păcatul. Adevărul este cel mai bun argument, doar să vrem să fim sinceri. Pentru a fi fericit, omul trebuie să fie binecuvântat, iar binecuvântarea o poate oferi doar Dumnezeu, să nu o căutăm în altă parte.
Pământul este pregătirea pentru un război, Cerul este pregătirea pentru o nuntă. Dumnezeu nu a mutat Marea Roșie, ci i-a ajutat pe ai Lui să treacă prin ea, fără să se înece. Dumnezeu nu mută necazurile, dar ne ajută să le depășim. Dragostea Lui nu este simbolizată de o inimă, ci mai degrabă de o cruce. Când Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre, nu este suficient să fim surprinși, trebuie să fim pregătiți.
Știm detalii despre cutremurele de pe Marte, dar nu ne mai cutremură cuvântul lui Dumnezeu.
Iubim binele deoarece suntem în mod natural motivați să căutăm lucruri pozitive, să ne îngrijim de binele nostru și al celor din jur. Apreciem și iubim binele pentru că ne aduce fericire, satisfacție și armonie în viață. Această iubire pentru bine ne ajută să construim relații sănătoase, să dezvoltăm virtuți și să contribuim la o societate mai bună. Binele ne aseamănă cu Dumnezeu.
Binele este mai bine atunci când este în întregime făcut din inimă (și nu doar ocazional). Este cea mai bună investiție pe care o purem face. Este modul prin care fabricăm un lanț de iubire în comunitatea noastră. Este o sămânță pe care Dumnezeu o plantează în sufletul nostru, ca noi să avem grijă să rodească. Repere culturale:
1. Aristotel se întreabă cum putem trăi o viață bună.
2. Camus se întreabă dacă un act bun, dar ilegal, poate fi comis.
3. Dostoievski se întreabă dacă poți comite un rău pentru un bine mai mare.
4. Hugo se întreabă dacă binele este iertarea.
5. Kant se întreabă care sunt motivele datorită cărora ar trebui să ne ghidăm viața către bine.
6. Tolstoi se întreabă dacă căutarea binelui poate fi sensul vieții.
7. Cervantes se întreabă dacă merită să faci bine într-o lume crudă.
8. Socrate se întreabă dacă binele poate fi atins fără căutarea virtuții.
9. Biblia ne răspunde că binele învinge întotdeauna.
Oamenii pot să nu facă întotdeauna binele din diverse motive. Unele dintre aceste motive pot include egoismul, ignoranța, frica, obișnuințele proaste sau presiunile sociale. Oamenii pot fi tentați să aleagă opțiuni care le aduc satisfacție imediată, chiar dacă nu sunt benefice pe termen lung. Uneori, oamenii se concentrează prea mult asupra propriilor lor interese și nu iau în considerare nevoile sau binele altora.
Iată câteva elemente-cheie care diferențiază binele de rău:
Bine:
• Acțiuni sau comportamente considerate pozitive, benefice sau morale.
• Pot aduce beneficii altora sau societății în ansamblu.
• Adesea corespund principiilor etice și valorilor morale ale unei comunități sau culturi.
Rău:
• Acțiuni sau comportamente considerate negative, dăunătoare sau imorale.
• Pot provoca suferință, prejudiciu sau daune altora sau societății.
• Adesea contravin principiilor etice și valorilor morale.
Confuzia dintre bine și rău reprezintă starea de nelămurire sau dificultate în a face distincția clară între ceea ce este considerat moral sau etic corect (bine) și ceea ce este considerat greșit sau incorect (rău). Această confuzie poate apărea din cauza diferențelor de valori, perspective și experiențe personale. Dumnezeu este asociat cu binele, iubirea, mila și moralitatea. El este perfect și drept, ghidând oamenii spre bine și avertizând împotriva răului.
