Gânduri la început de post

Vrem să cucerim Raiul, chiar dacă vom pierde lumea. Suntem looser-ii lui Dumnezeu, care nu vor succes și atașament lumesc. Aceasta este Evanghelia: ca să primim Raiul, trebuie să pierdem lumea. Doar că o spunem adesea pe ocolite, ca să menajăm. De fapt, ne amăgim și ne lamentăm degeaba că suntem dezamăgiți.

Miliarde de oameni în mii de ani au înțeles asta și acum sunt în Rai. Sunt mulți, nu sunt câțiva. Chiar dacă pare o nebunie, este o nebunie pentru Hristos, nu o nebunie pentru lume. Ca să avem Totul, trebuie să pierdem totul.

Pierdem ce ne este dăunător. Pierderea este un lucru bun care ni se întâmplă, ne smerește și ne ajută să Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Așa vom câștiga fericirea fără sfârșit. Mai bine să ne smerim de bună voie, să nu ne întristăm deloc pentru lipsa succesului lumesc. Nu contează ce zic sau ce fac cei care nu vor să înțeleagă asta. Nu trebuie să nu justificăm în fața nimănui. Trebuie doar să Îl căutăm și El se va lăsa găsit. E vorba doar de decizia noastră.

Hristos nu ne va întreba despre medalii și diplome, nici despre like-uri și folllowerși. Lumina Lui ne va produce bucurie dacă L-am imitat sau chin dacă L-am ignorat. Nu sunt două lumini.

Nimic nu e mai important decât dobândirea Raiului, absolut nimic. Angajamentul nostru este alianța cu Hristos că vom birui răul și nu vom cuceri Terra, ci Paradisul.

***

Faptul de a nu renunța la cunoașterea lui Dumnezeu, indiferent de obstacole, este singura încăpățânare benefică, singura adicție salvatoare. Este singura Cale, nu mai există alta, fie că ne place, fie că nu.

Nu contează că am câștigat puțin, că nu am fost apreciați, ci singurul lucru care contează este legătura noastră cu Dumnezeu. Aceasta trebuie menținută mereu prin rugăciune fierbintă, post și înfrânare, milostenie și studiul Cuvântului. Oricâte scurtături am căuta, nu se poate altfel. Pare dificil, dar merită. La final, este doar învierea. Bucuria deplină a victoriei, după un lung șir de aparente înfrângeri.

Adevărul nu trebuie să placă, adevărul trebuie să ne vindece. Nu facem doar ce ne place, facem ceea ce ne vindecă. Cei nevindecați vor suferi veșnic, nu e de glumă.

Cu Dumnezeu, suntem în siguranță sută la sută. Ne va călăuzi, proteja, hrăni, salva mereu. Nu avem nevoie de back-up, de nici un plan de rezervă. Dumnezeu nu ne va dezamăgi niciodată. Doar să avem încredere deplină în El și să Îl imităm pe Fiul Lui, nu pe îngerul căzut.

***

Vedem un vultur care vine, dar nu vedem un vultur care nu vine. Vedem ce s-a întâmplat, dar nu vedem ce nu s-a întâmplat: nu am ajuns în iad. Până la urmă, e tot ce contează, chiar dacă ne-am julit genunchii.

Doar mulțumită lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem (I Corinteni, 15, 10). Să nu credem că avem merite deosebite, ne facem doar datoria, iar Raiul este un dar. În nimeni altul nu este salvare, decât în Hristos (Fapte 4, 12). Există o singură Cale. Hristos nu a venit să ne pedepsească, ci să ne scape de pedeapsă (Ioan 14, 27).

Să nu râvnim la locurile de frunte, la pozițiile-cheie (Luca 11, 43). Sigur că lumea ne învață invers, dar noi ascultăm de Hristos. Ca să stăm pe Tronul Lui, împreună cu El (Apocalipsa 3, 21). Nu ne auto-propunem, ci ne smerim. Nu acumulăm, ci ne detașăm. Vita nostra brevis est. Și fu și trecu și parcă nici nu fu. Doar în Rai se schimbă totul, nu pe Terra.

***

Rămânem creștini, nici prin cap nu ne trece să ne reprofilăm. Păstrăm profilul lui Hristos, nici vorbă de dezertăm. Chiar dacă acum părem cei mai mari perdanți, nici vorbă de așa ceva în perspectiva veșniciei. Asta repetă mereu Alexandr Elceaninov, Gala Galaction, Ioachim Pärr și mulți alții. Și nu se înșeală.

Să nu cârtim, Dumnezeu își respectă învoiala pe care o are cu noi! Să nu invidiem pe cei cu talanți mai mulți! Nu putem sluji și lumii și Domnului (Luca 16, 15). Vrem să nu pierdem Raiul, așa că vom pierde lumea. Flacăra credinței noastre să ardă și mai tare decât până acum.

***

Toți creștinii smeriți și altruiști primesc binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta culminează cu accesul în Rai, unde nu va mai fi nici moarte, nici țipăt de durere, nici epuizare, nici tristețe (Apocalipsa 21, 4).

Hristos nu ne alungă, ci ne cheamă la un alt fel de viață. Cel ce nu simte nici o legătură spirituală cu Dumnezeu, nu poate trăi o veșnicie cu El. Dumnezeu nu a făcut însă Raiul ca să îl țină gol.

Suntem fericiți câtă vreme suntem în creștere duhovnicească, câtă vreme creștem în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu (II Petru 3, 18). Dumnezeu ne cheamă pe toți la El, nu doar pe unii (I Timotei 2, 3).

Nu e imposibil să ajungem în Rai, poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele (I Ioan 5, 3). Doar să ne dezvățăm de tot ce am învățat greșit.