LOADING

Type to search

Editoriale

Pâinea Vieții ajunge tuturor

Share
Zvonurile alarmiste nu trebuie să ne panicheze. Nimic nu se întâmplă, fără să fie îngăduit de Domnul milei. Nu avem nici un motiv real de îngrijorare, câtă vreme ne-am predat cu totul voinței Lui. Doar să întețim rugăciunea și milostenia, fiind oricând gata de îmbarcare la bordul Navei către Rai.
Viața este zece la sută ceea ce experimentați și nouăzeci la sută modul în care răspundeți la ea. Contează modul în care ne raportăm la realitate, având deplină încredere în Creatorul și Proniatorul ei.
Frica este ucigașul minții, al logicii și al speranței. Opusul credinței nu este necredința, ci frica. Câtă vreme credem, vom păși pe apă, indiferent cât de amenințătoare ar fi furtuna.
Paranoia este doar copilul ticălos al fricii, ghidul sigur către infern. Domnul milei ne vindecă de orice boală și ne învie din orice moarte.
Cel mai crud lucru pe care îl poți face unei persoane care trăiește în panică este să-i oferi speranța care se dovedește falsă. Singur Domnul milei ne oferă o speranță adevărată.
Începi să simți panică, pentru că îți dai seama că ființele umane sunt posedate de ideea că trebuie să umple lumea cu obiecte și idei care să le supraviețuiască și brusc vezi focurile care ard sub disperarea umană. Dar când nu te mai atașezi de nimic lumesc și tânjești doar după cele cerești, abia atunci te eliberezi de frică și deprinzi arta curajului. Vei fi singurul sănătos, chiar dacă toți te vor considera nebun. Pentru salvarea ta, nu e relevant ce cred ei, nu trebuie să le demonstrezi nimic. Doar să nu te abați de la Cale.
Cel care va face orice pentru a evita eșecul, doar de dragul cultului pentru propria imagine, va face aproape sigur ceva demn de un eșec. Nu noi ne salvăm devenind impecabili, ci Domnul milei ne salvează, dacă Îi urmăm întocmai instrucțiunile.
Când ne concentrăm asupra proprietății și posesiei, suntem supuși panicii, durerilor și suferinței. Generații dupa generații nu reușim să ne dezvățăm de atașament, nu pentru că e imposibil, ci pentru că nu vrem cu adevărat să renunțăm la confort.
Nu vă panicați, plecați-vă genunchii în fața Tatălui, rugați-vă pentru mântuire!
Alex Haley scrie că un păgân are dreptul de a fi păgân. Dumnezeu nu vrea să convertim pe nimeni cu forța, nu ne poruncește decât despre iubire. Noi ascultăm de Evanghelie, fără să impunem. Dacă nu suntem convingători, problema e la noi.
Fernando Arrabal scrie că omul a ajuns să considere neinteresant tot ceea ce nu este erotic. Asta este marea dramă, împătimirea și împotmolirea în vechile metehne păgâne, care sufocă lumea prin mediatizare excesivă și presiune socială. Este principală sursă de anxietate și principala cauză a îndepărtării de credință.
De nu suntem făcători de pace, să fim măcar neiubitori de tulburare, scrie sfântul Isaac Sirul. Iată un obiectiv de atins.
Iubirea, nu rațiunea, este mai puternică decât moartea. Iubirea, nimic altceva, este dovada apartenenței noastre la Dumnezeu. Iată combustibilul necesar pentru a parcurge distanța până la destinație.

Undeva în Galileea, nu departe de Tabor, este Tabga, locul înmulțirii pâinilor. Aici a fost părăsit Domnul Hristos de mulți discipoli, deși le spusese că Pâinea Vieții este de ajuns pentru toți, nu se sfârșește niciodată, deși nu le dăruise o pâine mucegăită, second-hand.

I se face milă de poporul flămând, iar noi Îl imităm, împărțind hrana cu cei care nu au. El înmulțește darul nostru, dacă acesta există. Dacă nu dăruim nimic, nu are ce înmulți.
Din piatră nu face pâine, dar din pâine face mai multă pâine, pentru viața lumii. Cine vine la El, nu rămâne flămând.
Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *