POMANA TIGRULUI DE OCAZIE

Ce veste ciudată. Marţi, un tigru a scăpat de la grădina zoologică din Sibiu. Până aici totul pare ca într-un film american, ofertă de senzaţional şi penibil. Şi totuşi, evenimentul a fost unul real, simplu şi foarte aproape de noi. Tigrul a existat. Evadarea sa a fost un fapt adevărat, iar „gura târgului” s-a simţit puţin deranjată de tupeul animalului. „Cum?”, „Un tigru să evadeze?”, „Dar unde ne aflăm, în ce ţară trăim domnilor?”, „Tocmai acum când am ajuns cetăţeni europeni îşi permite şi fiara aceasta să evadeze?”, „Să îi fie ruşine!”, „Hoo, măi animalelor”, „Jos guvernul!”, „Luaţi măsuri domnule!”, „Mai puneţi câte un lanţ pe viaţă, pe libertate, pe Grădina Zoologică, pe noi…!”, „Da, pe noi, ce vă tot miraţi? Avem nevoie de paznici mai straşnici, de impozite mai mari!”. „Să mai cumpărăm domnule câte un MIG, câte un tanc, câte o puşcă!”…

Şi tigrul a fost prins. Şi lumea a zâmbit. Şi oamenii s-au reapucat de treburile lor. Şi-au aprins girofarurile, s-au dus din nou la petreceri, şi l-au plâns pe bietul animal. „Ei, săracul a vrut şi el puţină plimbare!”, „Lasă, că nu trebuia să moară chiar aşa! Era doar o fiinţa”, „O fi avut nevastă şi nu a mai suportat!”, „Ea l-a stricat domnule! El era băiat deştept!”, „Trebuia să stea la locul lui şi să nu se ia la trântă cu haita!”, „Era mai bine dacă nu făcea atâtea economii la hrană, a refuzat mâncarea în mod sistematic, parcă era înrăit”, „Atât ea fost să fie, atât a avut scris de la cel de Sus!”, Care cel de Sus, că era doar un animal?”, „A fost şi el o fiinţă, hai să nu mai vorbim că acum e păcat!”…

Da, acum e păcat… Mai bine să tăcem…

 

dumitreancătă lin@yahoo.com