Raiul începe acolo unde Dumnezeu este iubit (5)

Nu-ți poți schimba trecutul, dar îți poți determina viitorul, alegându-l pe Iisus din Evanghelie, nu vreun idol derizoriu în sevraj. Este cea mai importantă decizie din viața ta. Consecințele sunt veșnice și neschimbabile. A îl respinge pe Iisus din comoditate este cea mai neînțeleaptă decizie posibilă. Este sensul giratoriu major al vieții noastre.

Suntem suma alegerilor noastre, iar unele alegeri sunt capitale. Dintre acestea, a îl dori pe Iisus mai mult ca orice este top of the top. În Evanghelie, Iisus își alege discipolii. Vrei să fii ales? Va împărți veșnicia Lui cu tine.

Iisus din Evanghelie a murit pe cruce ca noi să fim bucuroși, nu morocănoși. A murit în locul nostru, nu trebuie să ne mai autoflagelăm inutil. Noi să chemăm numele Lui zilnic cu nădejde și suntem mântuiți. Nu să alergăm după magii și superstiții. Mergem la liturghie să îi mulțumim, nu să cerem aiureli. Pentru că nu mai mergem pe cruce, mergem unde ne cheamă Cel ce a suferit ca noi să nu mai suferim. Nu e cazul de reacții teatrale, ipocrite, nefirești. Credem și ne bucurăm. Nu ne îndobitocim cu erezii.

Diavolul trebuie respins, cu tot cu șpaga lui murdară, nu e cazul să ne amăgim că putem negocia intensitatea ispitelor. Lupta e asimetrică. Dacă ne aliem cu inamicul este singura variantă în care pierdem. Ce repetăm cel mai des? Faptul că miza nu e să slăbesc sau să câștig cu o sută de euro mai mult. Miza e să nu ne pierdem credința.

Nu trebuie să ne supărăm că unii părăsesc grupul. O vânzătoare de la Lidl are o vorbă: Oamenii vin și pleacă. Nu trebuie să fim mai mulți, ci mai rugători. Așa cum am zis acum două duminici, Iisus din Evanghelie este Apa, El este Via, El este Pământul, El este Aerul, El este totul. Și – dacă am fost nițel atenți – am văzut cât de importantă este apa, fie la Sihar, fie la Vitezda, fie la Siloam. Biserica este fântâna lumii, ca lumea să nu mai înseteze. Biserica e adăpostul lumii, ca lumea să nu mai obosească. Biserica este peronul lumii, ca toți să ne urcăm în trenul spre Rai. Cei care se dau jos la o stație se urcă cu siguranță la următoarea, are grijă Controlorul de asta.

Am văzut multe mașini cu numerele de înmatriculare RAI. Nu știu dacă sunt frum, adică ultrareligioși, sau e doar o coincidență de inițiale. Oricum, fiecare vorbă ne reprezintă. Adică, nu am pune nici la motocicletă numărul CJ 01 IAD. Suntem atenți ce gândim, ce vorbim și – mai ales – ce scriem. Că din vorbele noastre vom fi găsiți drepți, zice Iisus din Evanghelie. Să vorbim între noi în psalmi, ce frumos zice Pavel!

După două ore și ceva de mers pe jos, am obosit. Nu am făcut mai mult de vreo 8 km, dar nici nu mă descurajează oboseala acumulată. M-am întâlnit spontan cu cunoscuți, pe care nu i-aș fi văzut altfel. Mi-am oxigenat creierul și am putut exersa rugăciunea pe respirație. Nimeni nu s-a smintit că eram în tricou. Am rezolvat lucruri care nu se puteau online. Nu obținem nimic cu comiditatea. În Rai se intră după asalturi repetate, după transpirații insistente ducând tărgi urgente, nu din fotoliu.

Iisus din Evanghelie nu s-a născut în catifea, nu a locuit în vilă cu piscină și a mers pe jos mii de pași zilnic. Apostolii la fel. Creștinii de azi să mai lase căruța și să ia contact cu realitatea, măcar în puținele zile libere. Nu vor regreta. Vor dormi ca pruncii, fără depresii și anxietăți. Iisus din Evanghelii le-a spălat apostolilor picioarele, deoarece știa că nu se vor menaja și se vor umple de praful Etiopiei, Indiei sau Greciei. Iar câteva metanii la culcare nu au ucis pe nimeni. Până acum.

Azi în centru am auzit câteva remarci xenofobe incredibile pentru 2023, din partea unor tineri chiar. Dar nu ne mai mirăm de nimic. Raportându-ne la Cuvânt, nu aș zice că xenofobia e încurajată, ci dimpotrivă. Pentru cei ce se raportează doar la zeii Cash și Card însă, totul e un pericol, totul e o amenințare, doar ei nu. Am participat la sfârșit de săptămână la Etnicity și a fost exact cum văzusem pe dincolo, un bâlci neutru, un carnaval, toți se integrau cumva în peisaj. Haideți să fim integraliști, nu farisei…

Până la urmă, vrem să intrăm în Raiul evreilor, deci noi suntem intrușii. Și fără Pavel cred că rămâneam la garduri. Să gândim cum gândește Iisus din Evanghelii, nimeni altcineva. Am fost șocat recent să aud pe un preot recent zicând că Iisus a greșit când le-a chemat la pocăință pe prostituate. Să rămânem fideli Cuvântului, ca inima noastră să rețină bucuria și să remită ura.

Degeaba ne bulucim la poarta strâmtă a Raiului, ca prin turnicheții unui stadion, dacă nu avem bilet. Cum am putut uita așa ceva? Și ce valoare vor mai avea scuzele? Dacă nu știm cum cumpărăm biletul, citim Matei 25.

Azi în parc nu m-am smintit să văd un preot în reverendă fumând relaxat și stând de vorbă cu tinerii. Poate le vorbea despre bilete. Cine știe? Ne cramponăm de nimicuri, ca în povestea lui Gulliver, uitând ce e și ce nu e important. Am uitat că narațiunea nu e despre bani, ci despre generozitate.

Dacă suntem oile pășunilor lui Dumnezeu, să ne amintim că oile se îndreaptă spre altar. Dar nu mai sunt sacrificate. A făcut-o Mielul divin în locul lor. Acum ele se îndreaptă spre altar nu spre tăiere, ci în semn de recunoștință că li s-a mai dat o șansă și că au scăpat de haita de lupi. Nu merg doar la iarbă verde, să consume iarbă grasă, ci la altar, să invoce Numele acelui Miel datorită căruia ele nu sunt mistuite pe grătarul templului.

Nu este o supunere oarbă, ci încredere în Mielul-Păstor. Nu acționăm în mod automat, irațional. Este o alegere conștientă și asumată de a zidi prima dată un altar în viața noastră, apoi restul. Acest altar poate fi zidit în inima noastră, care devine păstrătoare validă a vieții. Nu decorăm altarul decât cu virtuți. Fiul lui Dumnezeu este Salvatorul nostru, ne concentrăm pe El, nu pe lupi.

Dumnezeu ne dă putere să îmbuteliem mânia de fiecare dată când suntem nedreptățiți, doar să îi cerem asta. Să nu ne răzbunăm, să îl lăsăm pe El să ne facă dreptate. Nu înseamnă că suntem călcați în picioare, ci pașnici, blânzi, răbdători. David strigă în Psalmul 140 către Dumnezeu la rugăciune, nu către cei ce l-au nedreptățit. Iubirea dușmanului nu e imposibilă, dar nu reușim singuri să ajungem acolo, ci doar cu puterea Lui. Noi suntem slabi, El ne face puternici. Mai bine căutăm soluții, decât să uneltim răzbunări. Să ne gândim că și Fiul lui Dumnezeu a fost nedreptățit, dar a biruit prin har, nu a dat cu pumnul în masă. Cu o singură excepție, în templu, acolo era deja prea mult. Să ne spovedim și păcatul mâniei.

De regulă, creștinii nu sunt tupeiști și ceilalți profită de blândețea și de bunătatea lor. Asta nu trebuie să ne descurajeze. Poate așa ne smerește Dumnezeu. Noi promovăm iubirea, nu ura. Luptăm cu păcatele noastre, nu cu ale altora. Și nu ne victimizăm, nu e cazul. Abia îl punem pe Dumnezeu la lucru în viața noastră. O astfel de criză poate fi o oportunitate de a-l întâlni și de a ne ține scai de El. Așadar, ne menținem calmul, ne controlăm emoțiile, nu acționăm impulsiv, analizăm obiectiv situația, identificăm sursele problemei, comunicăm deschis și solicităm ajutor. Acceptăm că doar Dumnezeu controlează totul. Iertarea nu schimbă trecutul, dar schimbă viitorul. Iertarea înseamnă să ne permitem să ne vindecăm.

Raiul este un loc de fericire, bucurie și pace absolută. Este o stare de comuniune directă cu Dumnezeu, unde tot răul și toată suferința încetează. Este un loc în care oanenii se bucură de prezența lui Dumnezeu și a sfinților, unde își regăsesc pe cei dragi și trăiesc în armonie. Arabii îl numesc Jannah, iar indienii Svarga.

Ajungem în Rai prin credința în Fiul lui Dumnezeu și prin urmarea învățăturilor Sale. Fără nici o reîncarnare prealabilă. Raiul este o stare de fericire veșnică, nelimitată, o binecuvântare perpetuă. Raiul este acolo unde sufletele noastre se întâlnesc într-o iubire eternă. Raiul este o grădină în care fiecare floare strălucește impecabil, iar armonia lor crează un tablou divin.

▪︎ Dan Marcovici