Sinceritate
Share
În timpul rãzboiului, viata era tare grea si oamenii sufereau de foame. Dar un om bogat s-a hotãrât sã-i ajute pe cei sãrmani si a trimis vorbã în tot târgul cã, din ziua urmãtoare, el va oferi pâine oricãrui copil si asta fãrã nici un ban. A doua zi, încã din zori, multi prichindei se strân-seserã în fata casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a apãrut cu niste cosuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se, cãutând fiecare sã apuce o pâine cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o lua la goanã, bucuros fiindcã prinsese o bucatã mai mare. Era acolo o hãrmãlaie…
Dar omul a observat cã undeva, la marginea curtii, astepta cuminte o fetitã. Dupã ce toti ceilalti copii si-au ales ce pâini au vrut si au plecat cu ele, fetita s-a apropiat si ea de primul cos si s-a uitat în el. Dar acolo nu mai rãmãsese nimic. A cãutat si în cel de-al doilea cos, dar si acesta era gol. Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea cos a gãsit o pâinicã micã, micã, pe care nici un copil nu o bãgase în seamã. Fetita a luat-o, a multumit frumos pentru pâine si a plecat spre casã.
Toatã ziua a stat omul si s-a gândit la cum se purtase acea fatã si, ca urmare, a dat poruncã la bucãtãrie sã fie coaptã o pâine micã, dar în care sã fie pusi 10 galbeni. Apoi, dis-de-dimineatã, a asezat pâinica deasupra celorlalte pâini si a iesit iarãsi cu toate cosurile în curte, unde copiii deja se strânseserã si asteptau nerãbdãtori. Din nou s-au repezit si s-au luat la hartã. La sfârsit, fetita noastrã, care asteptase cuminte, ca si în ziua precedentã, s-a ales tot cu pâinea cea mai micã, singura rãmasã. ªi de aceastã datã, i-a multumit frumos omului si s-a grãbit spre casã, unde mama ei o astepta. Când s-au asezat la masã si femeia a rupt pâinea, ce sã vezi?! Galbenii s-au rãsturnat pe masã din aluatul proaspãt.
– Vai, s-a speriat mama, ce sã fie cu acesti bani? Dacã banii au ajuns din gresealã în pâinea adusã de tine? Poate i-au cãzut brutarului, în timp ce frãmânta aluatul. Ia-i si du-i imediat înapoi!
S-a întors fetita la casa omului si i-a dat acestuia toti banii, spunându-i cum mama ei i-a gãsit în pâinica primitã. Privind-o cu drag, omul i-a rãspuns:
– Banii aceia nu au ajuns întâmplãtor acolo. Dupã ce am vãzut ieri cum ai avut rãbdare si cum te-ai multumit chiar si cu mai putin, am hotãrât sã te rãsplãtesc. Astãzi, am vãzut si cât esti de cinstitã, fiindcã ai fi putut pãstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept rãsplatã, în fiecare dimineatã când vei veni sã iei si tu o pâinicã, vei primi si câte zece galbeni.
Doamne, ce bucuroasã a fost fetita! Nu stia cum sã-i multumeascã omului pentru atâta bunãtate. S-a dus în fugã la mama ei si ia dat bãnutii, dupã care i-a povestit totul, iar mama a povãtuit-o si de aceastã datã, iar fata i-a urmat sfatul.
Asa se face cã, de atunci, în fiecare dimineatã, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalti copii si împãrtea cu ei toti bãnutii. ªtia cã si ceilalti au nevoie de milostenie la fel de mult ca si ea.
„Sãrãcia sau bogãtia nu pot învinge Dragostea, dar Dragostea poate învinge si sãrãcia si bogãtia.“
Sfântul Ioan Gurã de Aur