Dovezile clare din inima noastra

Este necesara o dezinfectie spirituala. O revigorare, o reasezare, o renastere. In fond, convertirea noastra nu e finalizata inca. Nu putem stopa procesul de purificare doar pentru ca ne pierdem rabdarea. Nu deconspiram pacatele altora, pentru ca suntem orbiti de ale noastre. Nu privim in farfuria vecinului, nu iscodim daca el posteste, ci ne straduim sa tinem postul in liniste si cu discretie.

Nu putem face presupuneri pe baza zvonisticii subiective. Nu cautam interese in luptele lumesti. Ne retragem in chilia sufletului nostru si ne plangem pacatele. Cu amar. Cautam dovezi clare, uitand sa privim in inima noastra. Strabatem continente de initieri, cand – de fapt – comoara nu era in afara noastra. Nu ne dam cu parerea doar ca sa ne aflam in treaba. Nu ranim inocenta si nu stigmatizam simplitatea.

Nu incitam la revolta: revolutionam interiorul. Comportamentul, modul de raportare la viata, asteptarea Pragului, raspunsurile data la Vama. Intetim rugile lacrimande si milosteniile ascunse. Nu trambitam lipsa alimentarii cu carne. Nu cheltuim banii vaduvei. Fugim de consumism, ramanand normali. Evitam extremele, pentru a putea vizualiza Crucea, nu doar jurisprudentele telurice.

Nu refuzam Darul oferit de Neatins prin Liturghia Sf. Grigore Dialogul. Ne bucuram de armonia cantarii: Sa se indrepteze rugaciunea mea, ca tamaia inaintea Ta. Ridicarea mainilor mele, jertfa de seara. Ajunam de bucate si de pacate, pentru ca in amurg de lume sa intampinam pe Domnul. Si psalmodiem: Doamne, strigat-am catre Tine, auzi-ma, ia aminte la glasul rugaciunii mele, cand strig catre Tine. Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele. Sa nu abati inima mea spre cuvinte de viclesug, ca sa-mi dezvinovatesc pacatele mele. Intuim deja suferinta Golgotei si bucuria Mormantului golit de moarte: Sa invie Dumnezeu…

pr. Marius Matei