Mâhnire cu „actualii” şi „foştii” români!
Share
M-am gândit să vă mai scriu câte ceva. Mai mult sau mai puţin personal.
Desigur că nici acum nu înţeleg de ce politica se face numai prin arta compromisului, de ce ortodoxia trebuie să stea cuminte în banca ecumenismului, de ce însăşi ortodocşii trăiesc cu „bastonul” de mareşal în raniţa proprie considerându-şi credinţa exclusivistă, de ce am devenit atât de nefireşti, de insensibili la deschideri spre artă, cultură şi iubire.
Iată de ce propun un remediu. Se numeşte: Cenaclul Lumină Lină! O forţă misionară de viitor! Mulţi prieteni îmi spun că mai pragmatic ar fi să fac cutare şi cutare fapte pentru biserică, să predic, să fac acte liturgice, sau orice altceva. Eu nu şi nu. Mă „îndărătnicesc” să-mi port cenaclul prin judeţ, prin ţară, prin inimi, să cânt despre neam, despre Mihai Viteazul, despre Eminescu, despre Adrian Păunescu, despre Maica Domnului şi să trezesc emoţii, aduceri aminte despre gloriosul nostru trecut istoric şi să-mi forţez contemporanii să regândească prezentul în sensul identitar. În numele celor care au murit în tranşee, în închisori, în lagăre de concentrare pentru limba română şi pentru viitorul acestei ţări. Morţile lor nu au fost pentru monede euro, pentru limbi de circulaţie internaţională sau pentru un Imperiul Economic Europa. De aceea cânt, compun, mă rog la Dumnezeu şi strig în pustiu. Tocmai ca să salvez onoarea „complexaţilor” şi a compatrioţilor „loviţi de soartă”. Acum mă înţelegeţi?
