Părintele Viorel Cojocaru – “jertfa preoților pentru tinerii de azi”

-Care ar fi principala problemă a tinerilor din societatea noastră de azi?

-Principala problemă a tinerilor este că mulți din ei sau născut și au crescut în familii atee, departe de Cuvântul lui Dumnezeu. Mulți din ei mai trăiesc cu sentimentul că Biserica și învățătura Ei este demodată. Această problemă a tinerilor este minoră pe lângă problema Bisericii de a se ocupa în deosebit cu educarea tinerilor pentru o viață modestă și curată. Biserica trebuie să-și lărgească misiunea sa, activitatea Ei trebuie să se extindă dincolo de curtea bisericii, misiunea Ei trebuie să se extindă peste tot tărâmul societății înghețat în perioada comunistă.

O problemă este și faptul că multe curente cu doctrină materialistă îi desparte de sfințenie și de curajul creștinesc pe care l-au arătat strămoșii noștri. Pe mulți din ei nu-i mai pasionează istoria noastră, viața creștinească și patriotică nu mai prezintă interes. Oare pentru ce au murit atâția oameni nevinovați în închisoare? Vreau să va spun că mă bucur mult când văd tineri pasionați de axa valorilor creștinești și naționale, și Basarabia noastră mai are încă tineri de acest gen. Tinerii sunt cei care pot schimba viața noastră ori în bine ori în rău, depinde de noi și de cei din jur.

–Ce atitudine trebuie să aibă preoții față de tineri, în condițiile în care aceștia nu vin la biserică?

-Să-i caute. Tocmai acestea sunt persoanele pentru care a venit Hristos, El nu a venit pentru cei drepți ci pentru cei păcătoși, pentru cei care sunt departe de o viață îndumnezeită. Oare de câte ori ne-am întrebat: Cine este aproapele nostru? Răspunsul tot Hristos ni-l dă, deci rămâne doar să punem în practică sfatul evanghelic. Biserica tot timpul a demonstrat tinerilor că viața materială la care năzuiesc mulți din ei, este deșert. Ce spune Isaia la slujba înmormântării „M-am uitat în morminte și am văzut oase goale…” Noi, slujitorii altarului trebuie să ne aducem aportul deosebit în a trezi pe Hristos din sufletul lor și în felul acesta să-i unim cu Biserica Lui. Dacă vreun preot își va jertfi viața pentru acești tineri, să le descopere lor Evanghelia trăirii, va fi om mare la Dumnezeu. Practic este unul din obiectivele importante ale Bisericii Ortodoxe la ora actuală. Tinerii care merg la biserică trebuie să se roage pentru cei care nu merg și să-i convingă că ceea ce fac este folositor lor dar și celor din jur.

–Din experiența Sfinției voastre, credeți că sunt preoți care sunt dispuși pentru o astfel de jertfă?

-Fiecare preot care se înâlnește cu un tânăr, fie în stradă fie la spovedanie, și reușește să-L aducă pe Hristos în inima lui deja a făcut o jertfă pentru aproapele său. știți ce este mai greu, să-ți jertfești din propriul tău timp liber pentru a învăța pe cineva lucruri frumoase, deci voluntar să fii în misiunea Bisericii. Cunosc mulți preoți care în mod nemijlocit sunt dedați în educarea tinerei generații.

–În ce constă odihna pomenită de Hristos „Veniți la Mine cei osteniți și împovărați și Eu Vă Voi odihni”.

-Ce înseamnă a trăi pentru Hristos? Oare cât timp vom fugi de necazuri și de nevoi, oare cât timp vom sta comozi în fotolii așteptând să vină Hristos să ne mântuiască? Dacă avem nădejdea că Hristos ne va odihni, trebuie să și ne ostenim, dacă avem nădejdea că Hristos ne va mântui, ne va elibera, trebuie să și ne împovărăm, dacă vom fi odihniți atunci Hristos ce să mai facă pentru noi? Osteneala este jertfa pe care trebuie să o facă creștinul pentru Hristos prin prisma iubirii aproapelui. De câte ori ați încercat să vă iubiți vrăjmașii? Oare nu este o povară? De câte ori ați încercat să ajutați un om străin și să-l iubești mai mult decât pe mama voastră? Nu este o povară și asta? Mai mult decât atât, în această societate materializată când vii tu cu niște propuneri incomode lumii de azi, dorești să schimbi ceva și cei din jur te desconsideră, nu este o jertfă? Iar dacă măcar unul din cei din jurul tău îți va înțelege mesajul, este o biruință! Povara nu este că am cercetat pe cei din temniță că am hrănit pe cei flămânzi, că am îmbrăcat pe cel gol, că am cercetat pe cel bolnav, etc. pentru că toate acestea le facem din dragoste, o mare povară este că cei din jur nu ne mai înțeleg, o altă povară este că Hristos nu mai este cercetat, o altă povară este că bisericile noastre ortodoxe devin muzee, obiecte de artă. Deci, ca să ne odihnească Hristos trebuie să-I propovăduim Cuvântul prin faptă și prin propriul exemplu.