Marii duhovnici ai neamului

Strada Fericirii

Marius Matei 21 decembrie 2016

Cine caută fericirea, Îl caută pe Dumnezeul Fericirii. Cine caută tărâmul fericirii, spune fericitul Augustin, se ferește de stânca slavei deșarte. Cine aproape că a ajuns acolo, încă poate fi tras afară de nisipul mișcător al invidiei.

Și pentru suflet există și hrană bună și hrană rea, zise părintele după utrenie. Înfometarea sufletului este mama tuturor viciilor (nemâncarea, nelucrarea virtuții).
Fericirea nu vine din ceea ce ne dorim, mai ales că de multe ori ne dorim lucruri rele.
Cea mai mare nefericire este să voiești ce nu se cuvine.
Numai Cel ce nu se schimbă ne poate face fericiți.
Nu ne rămâne decât să aflăm cum să avem parte de Dumnezeu, ca să fim fericiți. Și are parte de Dumnezeu cel ce face ce voiește Dumnezeu, cel ce nu are duh necurat.
Nimeni nu este fericit dacă caută ceva ce nu vrea, de fapt, să găsească. Cel ce nu e fericit nu poate fi nici înțelept.
Adevărata înțelepciune aceasta este: cel ce trăiește în curățenie nu are duh necurat și, întărește același fericit Augustin, este fericit. Pentru că doar duhul necurat îl făcea înainte nefericit.
Asta înseamnă că fericirea nu trebuie validată de părerea gloatei, ci de eliminarea duhului necurat din ecuație.
Exact!
Oricine hălăduiește nu poate găsi fericirea la întâmplare.
Are nevoie de o călăuză. Sunt mai multe cărări la baza muntelui, dar nu toate duc în vârf.
Nu te lua după gloata ignorantă! Numai vitele urmează urma celor ce pășesc în fața lor. Să faci ce se cuvine, nu ceea ce gloata încuviințează sau etichetează ca fiind obișnuit!
Libertatea înseamnă să dai la o parte tot ce te ațâță și tot ce te panichează. Cel fericit nu confundă fericirea cu plăcerea. Nu este sclavul plăcerii, ci e liber și doar așa poate fi și fericit.
Există o stradă a Fericirii la noi, dar nu duce nicăieri, adesea e blocată.
Doar Hristos este Calea, nu există altă Cale decât Hristos.
Plăcerea înrobește, ziceam, iar un om care nu e liber nu poate fi fericit în captivitatea duhului necurat.
Înseamnă că fericirea nu poate fi găsită până când sufletul nu se însănătoșește complet.
Oriunde se găsește o ființă umană se găsește și un prilej de a face un bine, de a contribui la realizarea fericirii și eliminarea duhului necurat.
Cine se dezlănțuie nebunește împotriva Dumnezeului Fericirii se ostenește degeaba. Binele nu are cum să piardă, este singurul absolut. Cine neagă învierea nu poate fi plin de iubire. Este deosebit de multă ură în cărțile ateilor.
Soluția fericirii nu e aici, nici acum. Este o așteptare plină de nădejde a învierii. Abia atunci vom putea înțelege fericirea deplină.
Un semn al decadenței este refuzul de a primi învățătura sănătoasă.
Odată eliberați de Hristos, să nu luăm din nou jugul sclaviei. Omul liber de tot ce e necurat poate fi fericit. Dar nu uita: persoana nu este un obiect, persoana nu e ceva abstract, persoana se orientează spre Dumnezeu.