Can-can-ul duhovnicesc

Prea multe minuni ni se intampla.

Voi le cereţi, voi nu ştiţi ce să faceţi apoi cu ele. Le dospiţi în inimă, după care le puneţi sub obroc. Ca să vă prefaceţi că nu le-aţi văzut. Of, popor ortodox, cine să-ţi mai înţeleagă firea. Sau neputinţa…

Mă tem că nu o să fiu înţeles. Mă tem că în curând nu voi mai scrie. Mă tem că şi aceia care mă citesc o fac din ce în ce mai rar şi mai repede, cu implicaţii sufleteşti subiective, cu jumătate de suflet, cu „viaţa” lor. Mă tem că minunea de pe Dealului, de joi seara, adică aceea cu curgerea din Icoana Îndrumătoarea a lacrimilor Maicii Domnului, nu o să fie decât un bun subiect de „can-can”. A curs mir, bun, şi cei cu asta? A fost „mişto” şi atâta tot. Mai ne dăm vreo câteva zile „mari” cu Hristos, cu Maica Domnului şi cu „realizările” noastre… Căci, vrem nu vrem, siteurile ortodoxe au coborât ortodoxia la nivel de can-can duhovnicesc. Adică senzaţioanaluri, minuni, sfinţi celebri, moaşte pline de putere şi puţină, foarte puţină normalitate. Adică, un om care munceşte, se trezeşte de dimineaţă şi iubeşte de dragul iubirii…

Cătălin DUMITREAN