De mântuială

Vrem ca viata noastra sa fie plina de bucurie, să locuim în case confortabile şi să nu ducem lipsă de nimic ,vrem să beneficiem de servicii prompte şi de calitate; vrem ,de asemenea, ca cei de lângă noi să ne acorde atenţie, să ne ajute la nevoie ,să ne asculte şi să ne accepte aşa cum suntem.

Vrem ca Dumnezeu să ne dăruiască din harul Său şi să ne ierte nelegiuirile pe care le săvârşim aproapelui nostru, să-şi arate milostivirea atunci când ne aflăm în dificultate, să ne hrănească, să ne încălzească, să ne iubească…               

Într-una din Evangheliile Sale,Mântuitorul spune: ”Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea.” El ne îndeamnă să avem grijă ca acţiunile noastre să nu deranjeze în nici un fel persoanele cu care venim în contact, în mediul social sau acasă, în familie.Pe de altă parte sfatul dumnezeiesc se referă şi la modul cum ne îndeplinim sarcinile fiecare în locul pe care-l ocupăm în societate precum şi la calitatea produselor muncii noastre.  

Sfânta noastră Biserică ne ajută să înţelegem că indiferent de locul,timpul,starea în care ne găsim putem realiza tot ce ne propunem graţie Celui care este ”plinirea tuturor bunătăţilor”.

El spune prin glasul Proorocului: “Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa, până seara”şi iarăşi ”Orice veţi cere(de la Tatăl) întru numele Meu,Eu voi face”. La sfârşitul lucrului creştinul se roagă : “Ţie Îţi mulţumesc pentru ajutorul şi sporul ce mi-ai dat la lucrul meu acesta pe care cu harul Tău l-am făcut astăzi. Şi acum mă rog Ţie, Doamne , fă ca lucrarea mea să-mi fie de folos.Umple de bucurie şi de veselie sufletul meu şi mă mântuieşte ca un mult milostiv şi de oameni iubitor”. Ştiind toate acestea nimic nu ne împiedică să lucrăm cum se cuvine pentru a fi bineplăcuţi Lui Dumnezeu.

Bucuria lucrului bine făcut îşi are obârşia în copilărie. Copilul îşi manifestă satisfacţia de a fi realizat singur,ceva. El nu acceptă rebuturile şi fără să conştientizeze tinde spre perfecţiune de aceea tot desface şi iar face până când lucrul lui ajunge să-i placă.

Odată cu trecerea timpului această tendinţă se regăseşte în lucrarea adultului sau dimpotrivă, se pierde dacă omul în loc să-şi înmulţească talantul , îl îngroapă. În cazul din urmă cele ale inimii se răsfrâng în minte şi în faptă iar lucrul său nu mai aduce roadă nici bucurie semenilor către care se îndreaptă. Nerespectându-şi menirea datorită nepăsării el îşi desconsideră beneficiarul şi devine astfel “slugă vicleană şi leneşă”.

Lucrul făcut de mântuială se vădeşte la prima “ploaie”. Nu are durată nici rezistenţă şi aduce cu sine doar nemulţumire, gânduri şi vorbe rele. Cine-şi doreşte asemenea răsplată de la cel pentru care a lucrat sau o “supraplată” de la Dumnezeu?

Mântuială sau mântuire?

În limbajul bătrânilor de la sate se mai aude cuvântul  “mântuit/muntuit” care este sinonimul noţiunii“terminat”.”S-a muntuit uleiul”;”am mântuit treburile”;”s-a mântuit vorba”etc.sunt asocieri care cel puţin în plan mental pun semnul egal între mântuirea duhovnicească şi împlinirea unei trebi condiţionându-se una de cealaltă.

Mântuirea/muntuirea spre care năzuieşte creatorul popular se poate vedea în manifestările lui etnice şi culturale ,în maiestuozitatea bisericilor maramureşene sau a celor ştefaniene ,în izvodirile măiastre ale costumelor naţionale,în simplitatea obiectelor gospodăreşti ,etc.

Un lucru bine făcut – muntuit –  cum spuneau strămoşii noştri ,este ca o binecuvântare deoarece  omul a investit în el înţelepciune, dragoste şi rugăciune. Fie că-şi creştea copii sau animalele,fie că zidea sau ara ,ţesea, cocea pâine, românul avea un cult al lucrului făcut cu temeinicie. Din păcate, acum, puţini mai sunt oamenii care lucrând, se gândesc la Dumnezeu.

Ne-am obişnuit să facem totul de mântuială şi să terminăm cât mai repede , fără prea mult efort ,cu minimă implicare dar aşteptăm să fim răsplătiţi aşa cum ar fi trebuit să lucrăm nu după cum am făcut-o.

Punând una lângă alta realizările unei zile să ne întrebăm cum sunt roadele lucrului nostru, cât beneficiu aduce altora şi dacă i-am mulţumit Lui Dumnezeu ,Celui care pe toate le împlineşte spre folosul şi mântuirea noastră.

Şi făcând asta la dimensiunea unui popor , coroborând aportul fiecărui individ cu pretenţiile, nemulţumirile, disponibilitatea, buna-voinţă, pregătirea profesională şi intelectuală , idealurile …oare ce ne-ar spune o grilă de analiză?

Popor care a gustat din plin amărăciunea veacurilor de nedreptate sau robie,a văzut feţele minciunii, i-au fost ciuntite hotarele şi fiinţa , are în faţă un viitor în care cu greu îşi va păstra credinţa şi totuşi nu vrea să lucreze “ca pentru Dumnezeu”.