LOADING

Type to search

Împreună cu îngerii

Editoriale

Împreună cu îngerii

Share

aaaaaa

În faţa dezamăgirilor lumii materiale, singura ripostă este Liturhia îngerilor. Adică, nu ne mai preocupă fleacurile şi dichiselile. La Liturghie, suntem cetăţeni ai Raiului, împreună cu îngerii (pe care îi închipuim tainic). Liturghia este un ocean de bunătate divină pentru noi. La Înviere, vom fi toţi ca îngerii: nu ne mai consumăm iubirea trupeşte.

Escorta

Îngerii ne păzesc paşii, să nu ne îndreptăm spre direcţii catastrofale. Îngerii ne temperează pornirile spre scandal. Mesajul îngerilor e limpede: Să ne ridicăm deasupra nivelului (scăzut) al epocii noastre! Ei ne aduc adevăratele Ştiri, veştile (bune) de la Dumnezeu. Ei nu seduc, ci induc (marele Pleşu). Un înger îl eliberează pe Petru din închisoare.

Un înger îi picură rouă pe buze orfanului Codrat. Un înger vindecă rănile torturatei Tatiana. Un înger vorbeşte zi de zi cu Maleahi. Un înger îi arată Raiul avvei Macarie. Un înger îi eliberează de Terentie, Neonila şi cei 7 copii ai lor. Şi exemplele pot curge…

Dumnezeu Îşi împarte îngerii (slujitorii) cu noi

Cine nu devine înger, se preface în bestie. Dacă ne păzim curaţi, cerul îngerilor e în noi. Sunt prezenţi la Întrupare, la Înviere, dar mai ales sunt martori ai mântuirii noastre.

Mihaiil protejează drepţii. Gavriil stăpâneşte peste heruvimi.Rafail stăpâneşte sufletele.Uriel păzeşte pământul. Raguel aduce pedepse.Remiel protejează pe cei înviaţi.Varahiil ocroteşte copiii.

Costică îi pune îngerului scaun la rugăciune seara, să se roage împreună!

Lui Moise i se arată Îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug. Focul nu mistuie rugul. Este foc de lumină. Îngerul este numai FOC!

Îngerii căzuţi i-au învăţat pe oameni să facă săbii, să facă farmece, să inventeze horoscoape, pentru că îngerii căzuţi (Lucifer, Azazel, Amiziras, Armaros…) vor NIMICIREA oamenilor. “Dia bollein”, adică SCINDEAZĂ, acuză, distrug. Întunericul lor nu poate coabita cu Lumina.

 

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1
Previous Article
Next Article

2 Comments

  1. Marius Matei 30 octombrie 2014

    Petru Pruteanu wrote: “Cardinalul brazilian Claudio Hummes a cerut Vaticanului să aprobe “ad experimentum” hirotonirea în treapta preoţiei a bărbaţilor căsătoriţi. În cerere se specifică necesitatea de preoţi pentru Amazonia, unde pe un teritoriu imens sunt 800 de comunităţi şi doar 27 de preoţi. Astfel, în fiecare comunitate, missa se săvârşeşte doar de 2-3 ori pe an. Candidaţii trebuie să fie bărbaţi în vârstă (nu se specifică pragul) şi “viri probati”.
    Aceeaşi cerere a mai fost trimisă Vaticanului în perioada 2006-2010, dar atunci a fost respinsă. Acum însă Congregaţia pentru problemele clerului a promis că va examina mai serios cererea. Deci s-ar putea, în scurt timp, să avem primii preoţi căsătoriţi de rit latin (după aproape 1000 de ani).
    http://www.sedmitza.ru/text/5198934.html

    Răspunde
  2. Marius Matei 30 octombrie 2014

    Sorin Mihalache wrote: “Anul acesta, comemorăm tăria și jertfa greu de imaginat, de care au dat dovadă Sfinții Brâncoveni, si traversăm, in perioada aceasta, alegerile prezidențiale. In situatia aceasta, sunt inevitabile gândurile și preocupările referitoare la cei ce ne condus si la destinele tarii.
    In prag de alegeri prezidentiale, incercam sa alegem pe cel care va exercita prima functie in stat.
    In competitia aceasta ar trebui sa se afle cei mai buni dintre noi. Nu oricine poate ridica un neam deasupra conjuncturilor istoriei sau din propriile-i neputinte. Nu oricare dintre noi ar putea hrani cu viata si priceperea lui cresterea unei tari, timp de mai multi ani. Nu toti am ajuns in locul de vrednicie de unde sa avem ceva bun de dat pentru neamul acesta. Nu oricine poate sa conduca cu grija si constiinta curata destinele unui neam.
    De aceea, in disputa pentru prima functie in stat, miza nu e politica. Nu tine de doar de victoria unui om sau a unui partid in defavoarea altora. Nu e in discutie doar puterea si persoana care doreste sa o castige. Este vorba mai ales de vrednicia persoanei care tinteste atat de sus; de buna ei cuviinta, de ce anume poate oferi ea unei tari intregi, de la inaltimea demnitatii pe care alegatorii i-o ofera.
    Ca sa inaintam, sa putem urcam pe treptele istoriei, ar trebui sa ne alegem conducatori care sunt mai buni ca majoritatea dintre noi. Sa fie ei, prin ceva anume, oricare ar fi acel ceva, intr-un mod consistent mai buni ca mine si ca tine. Sa aiba agonisite deja, in viata lor, dovezi ale acestei bunatati: virtuti sau rani din luptele lor eroice, frumusetea caracterului sau lumina stiintei, podoaba harniciei sau constiinta curata. Sa aiba in viata lor o dovada concreta ca vor sa fie conducatorii nostri. Sa dovedeasca faptul ca au iubit oamenii si poporul acesta mai inainte de fi dobandit privilegiul puterii pentru care sa caute apoi sa faca acel bine, urarind pastrarea privilegiului puterii. Pentru ca binele pe care il face cineva, da seama de bunatatea aceluia care l-a savarsit, cata vreme a fost dezinteresat. Bunatatea unui politician care urmareste sa isi pastreze privilegiul puterii, se numeste interes.
    Trebuie sa ai binele si priceperea cea buna intr-un mod consistent, mai inainte de a primi puterea cu toate tentatiile ei. Doar așa poti revarsa asupra tuturor, de la inaltimea unei functii politice, roadele propriei munci, dezinteresat de tine însuți.
    Intreaga istorie a demonstrat amar, cu pierderea de vieti omeneti si cu neamuri insangerate: puterea corupe. De aceea, virtutile politicianului trebuie sa fie mai puternice decat cele pe care le-ar dovedi un sarac. Saracul nu detine puterea care-i hraneste orgoliul si placerea. Saracia lui, chiar daca nu e o veritabila centura de siguranta pentru virtuti, il poate totusi proteja de mandrie si imoralitate. Saracul nu are nici patura bogatiei, nici pe cea a puterii cu care sa se acopere in fata legii. Si nici nu are tentatia minciunii frumoase, a promisiunilor goale, sau a cuvantului mestesugit care sa-i aduca voturi. Saracul nu are o situatie privilegiata, de putere, pe care sa-si doreasca sa o perpetueze. El nu are in mana, precum politicienii, proiectorul de lumina al televiziunii si al presei scrise, care poate fi intors cu usurinta catre adeversari. Cei ce au acest instrument, pot cu usurinta si fara efort, sa scoata brusc la lumina tot raul din ceilalti, ascunzandu-se pe ei insisi, in spatele cortinei.
    E important sa nu lipsim de la vot. Si sa alegem cu intelepciune. Sa ne rugam si sa ne informam pentru un vot responsabil. Pentru ca de la inaltimea functiei sale, deciziile presedintelui pot influenta mai mult decat eforturile multora dintre noi, chiar daca ele ar fi puse la un loc. Gesturile presedintelui se vad si conteaza mai mult decat gesturile multora dintre noi, chiar daca ele s-ar insuma deodata. Deciziile presedintelui pot lumina sau intuneca multa vreme, si cu multa consistenta, trupul firav al democratiei romanesti, respiratia culturii si albia vieții cuviinciaose, catre care ne caznim sa inaintam. Poticnirile lui ar ingenuchea o vreme propria noastra inaintare. Prin ceea ce face, prin ceea ce spune, prin modul in care gandeste, prin viata pe care s-a obisnuit sa o traiasca, presedintele da o buna parte din profilul tarii in care traim, pe care o iubim, si pe care o reprezinta. El da o parte din continutul vietii noastre sociale.
    E important sa nu lipsim de la vot. Sa ne rugam si sa ne informam pentru un vot responsabil. Pentru ca presedintele ales nu poate incepe sa traiasca o alta viata. Odata ales, el nu poate trece sub tacere obisuintele si dispozitiile sale, felul in care a trait pana acum si propriile tipare cognitive. Va continua sa traiasca viata de pana acum, cu deosebirea ca functia exercitata va amplifica si va extinde, pana la marginile tarii si in adancul societatii ei, lumina sau intunericul stranse pana acum.
    E important sa nu lipsim de la vot. Si sa alegem cu intelepciune. Sa ne rugam si sa ne informam pentru un vot responsabil. Pentru ca raul si imoralitatea ingaduite, revarsate in lume dinspre politic, nu ma impovareaza doar pe mine. Neoranduiala politica ingreuneaza si viata celui de langa mine, si traiul celor care vin dupa mine. Daca in dreptul meu, trebuie sa fiu gata sa suport raul si greutatile vietii, pentru cresterea mea spirituala, convins fiind ca sunt nevrednic de pedeapsa, pentru viata semenul meu, raul pe care el traieste ar trebui sa fie insuportabil pentru mine. Cu atat mai mult, neoranduiala si imoralitatea care tind sa se extinda, sa se imprime, sa se instapaneasca peste trupul unui neam! Ele nu ar trebui sa ignorate.
    Presedintele unei Romanii hranite cu sangele voievozilor, ar trebui sa aiba curaj, sa lupte acum cu acei dintre noi si cu aceia din afara granitelor noastre care nu vor binele acestui neam si buna vietuire intre noi.
    Presedintele unei Romanii crestine, ar trebui sa iubeasca virtutile, cinstea si mai ales pe Dumnezeu. Pentru ca de la inaltimea demnitatii pe care o are, sa ne traga in sus, nicidecum sa ne traga in jos, cu propriile obisnuinte.
    Presedintele unei Romanii risipite prin tari straine, ar trebui sa fie iubitor de romani, gata oricand sa gaseasca pentru fiecare din cei ce plang si pribegesc prin regimuri vitrege, sau care au plecat departe de tara, un loc mai bun, o mana intinsa pentru ei.
    Presedintele unei Romanii afectata de circul scandalurilor politice, ar trebui sa fie intelept in cuvant, iubitor de buna cuviinta.
    Presedintele este un simbol. Pe cine ar trebui să alegem? Evident pe cei care poate sa adune in viata si in persoana sa ce avem mai bun in noi, la acest moment al istoriei, care poate sa canalizeze bunele intentii pe care multi dintre romani inca le mai au cu referire la neam. Onestitatea, daruirea, experienta, cinstea, devotamentul pentru tara, consecventa, corectitudinea ar trebui sa fie cuvinte ce caracterizeaza viata si persoana lui.
    In istoria noastra dramatica, multi eroi, voievozi si sfinti s-au ridicat, cu viata si jertfa lor, mai presus de aceste cuvinte, lunad fraiele tarii si tragand poporul dupa ei, biruind vremurile grele.
    Ma straduiesc sa fiu slujitorul lui Hristos. Nu caut deci, prin randurile acestea, sa imi exprim public o anumita optiune politica. Nu este in dreptul meu aceasta. Nu vreau sa judec pe cineva, si exigenta spiritualitatii crestine, pe care o urmaresc cu drag, imi spune ca nici nu sunt vrednic sa o fac, pentru pacatele mele. Insa o intrebare nu poate fi ocolita: Astazi, cum se prezinta clasa noastra politica si cei care doresc sa apuce carma tarii? Si cum e viata cetatii numita Romania in care traim?
    Desigur insa, ca dupa toate aceste framantatoare cautari, ne odihneste Adevarul ca deplin, ca liman al vietii. Abia cautarea celor de Sus implineste cu adevarat viata omului, nicidecum dezideratele politice sau sociale, indiferent daca ele se implinesc sau nu. Insa, pe langa acestea, in odihna aceasta spirituala, nu trebuie sa uitam sa dam cetatii ce este al ei, anume exprimarea optiunii noastre politice, la fiecare patru sau cinci ani.”

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *