Jurnalul de la Ciucea
8 august 2022
Share
Deși e frig în februarie în Carpați, fiecare pelerinaj este o sursă de căldură. Revin la Ciucea după un sfert de veac. Locul e altul, eu sunt altul. Mă fascinează paraclisul modest. Mă simt acasă. Și aștern câteva gânduri:
Dumnezeu face TOTUL ca să ne asigure viața veșnică.
Deși oferta lumii este tentantă, Biserica își continuă drumul spre veșnicie.
Toma nu vrea să Îl vândă pe Hristos, ci să Îl vadă. Nu pleacă nicăieri până nu Îl îmbrățișează.
Scopul principal: să vestim Evanghelia tuturor celor ce vor să asculte.
Misiunea noastră: să oferim sprijin activ și constant grupului apostolic și urmașilor acestora. Să iubim acea frumusețe care aduce bucurie duhovnicească în suflet.
*Fără ezitare, voința discipolului se identifică cu voința divină. Pe Poarta Îngustă nu vor intra decât cei care s-au convertit cu adevărat.
*Prompt, Dumnezeu îl salvează pe cel drept: Iosif este salvat în Egipt, Moise nu moare înecat în Nil, poporul nu moare de foame și de sete patru decenii în deșert, Daniel nu este mâncat de lei, Anania, Azaria și Misail scapă din cuptorul de foc, Petru este eliberat din închisoare, Pavel la fel, Gherman oprește incendiul, iar Maximovici potolește taifunul.
*Pentru a pătrunde mesajul care l-a captat, Levi-Matei a înțeles că trebuie să trăiască aproape de Hristos toată viața. În acea secundă era salvarea lui, nu mai târziu, eventual la închiderea programului și predarea banilor colectați din taxe. Doar un ucenic înțelege această iubire, un străin rămâne nedumerit și contrariat.
*Creștinismul este extrem de generos: poți să îți restartezi viața. Când găsești Calea, nu o mai cauți, doar o păstrezi.
Avându-L pe Hristos, să nu ne temem decât să nu Îl pierdem.
Zâmbind, ne îndeamnă să nu mai adunăm atât de multe pietre în buzunare.
*Sfântul a avut întotdeauna o autoritate net superioară ereticului, chiar dacă a durat decenii până la clarificarea canonică a dogmei.
*Singura salvare a unui copil abandonat este adopția. Romanii adoptau – invariabil – băieți. Aproape niciodată nu adoptau fete. Efectele erau extrem de clare: eliberarea din sclavie, iertarea datoriilor, moștenire sigură, primirea unui alt statut social. Cel adoptat devenea membru deplin al noii familii, ceea ce îi conferea identitate și apartenență. Cel adoptat avea – în sfârșit – un loc pe care îl putea numi casă.
*Amintindu-ne ce a făcut Dumnezeu (trecerea Mării Roșii, primirea Decalogului, trimiterea lui Hristos, adopția noastră) ne ajută să anticipăm ce va face, pentru a păstra Calea și a ne putea întâlni cu El. Cei adoptați nu mai sunt atașați de lucruri, ca să nu își piardă cetățenia și – implicit – moștenirea. Evanghelia ne vorbește despre adopție, iubire și loc cu verdeață. Textile păgâne amenință doar cu locuri întunecate, bestii și locuri cu gheață. Cei ce refuză adopția rămân de izbeliște, victime sigure ale răului dezlănțuit.
Concluziile unei zile liniștite:
1. Biruința vine atunci când căutăm Permanentul. Fără Punct-de-Sprijin nu putem supraviețui.
2. Doar Hristos ne poate oferi totul, restul sunt amăgiri.
3. Să le povestim copiilor despre sfinți, nu doar despre eroi. Să îl cunoască și pe Petru, nu numai pe Spiderman.
4. Dumnezeu nu ne va primi după diplomele acumulate, ci după cicatrici.
5. Cu Hristos, toți se satură, nimeni nu rămâne flămând.
