Un visător în lumea credinţei
8 mai 2012
Share
Un visător în lumea credinţei. Cu cât citesc mai multe „păreri teologice” pe siteurile ortodoxe, mă simt aşa, nu ştiu cum, parcă fără contur teologic, sau fără îngerul dogmei care leagă ortodoxia de atâtea piscuri. Însă ce să mă fac. Cred că trebuie să-mi recunosc limitele. Nu pot face faţă concurenţei „la vârf”. Nu am şansa mimei. Nu pot trăi din truc, din ipocrizie, din valorile altor oameni. Nu mai pot cita.
Ce greu vă e însă vouă ca să mă mai citiţi. V-aţi plictisit. Se vede. Se simte din necuvinte. Şi, ce greu vă e parcă să mai răspundeţi la cuvintele mele. Poate că trebuie să încep să vorbesc în exces de locurile voastre comune. De „senzaţionalul” pe care voi spuneţi că îl repudiaţi în mass-media. Minţind de fapt. Căci din ortodoxie parcă nu vă mai interesează decât „senzaţionalul”. Pe care să scrie: X, Z, Y… Adică Părintele X, Părintele Z, Părintele Y… De ceilalţi preoţi uitând… Ca şi cum ei nu mai au har… Ba chiar văzând că vă certaţi cu ei… Prin parohii, prin net, prin inima voastră. Sugerând că „le vreţi binele” Trimiţându-i pe la mânăstiri, pe la Sihăstria, pe la Frăsinei, pe la Prislop, ca să înveţe meserie… Şi post… Şi tipic… Şi metanii… Şi de-ale voastre dogme… Of Doamne,!… Mi-e dor de viaţa de acum două-trei decenii. Când oamenii stăteau la casa lor… Şi învăţau de la „preoţi mediocrii” cum să se roage, cum să fie buni, cum să se mântuiască. Şi nu greşeau… Se mântuiai. Pur şi simplu…
