LOADING

Type to search

Fericirea de a fi creştin

Ortodoxie si traire

Fericirea de a fi creştin

Share

Fiecărui neam i s-a dat un timp şi un loc în care să trăiască şi să se manifeste cu toate ale sale bune sau rele.

 

Cuprins între graniţele unui pământ ,moştenire a părinţilor către urmaşi ,separat de ceilalţi prin limbă ,credinţă sau obiceiuri fiecare popor  şi-a arătat la vremea lui măiestria minţii şi a mâinilor ,dragostea pentru frumos ,credinţa ,milostivirea sau înclinarea spre zavistie,lăcomia,agresivitatea,viclenia,trufia…

 

Mărturii ale existenţei popoarelor antice ne oferă cu siguranţă istoria  prin înscrisuri,artefacte,ruine ce constituie urme ale vieţuirii umane iar aceasta confirmă adevărul cuprins în cuvântul Ecleziastului : Un neam trece şi altul vine dar pământul rămâne totdeauna. Nici un popor n-a dispărut complet chiar dacă nu mai există moştenitori care să revendice locul ori limba căci la Dumnezeu toate sunt trecute în “registrul evidenţei “pentru a fi aduse în faţa oamenilor,a îngerilor şi a sfinţilor în ziua hotărâtă când Stăpânul va cere tuturor dobânda talantului primit.

 

Statornicia sau nestatornicia unui neam a condus la tihna sau nefericirea altora căci în timp ce într-un loc oamenii îşi câştigau pâinea împodobind pământul în care i-a aşezat Dumnezeu în alt loc s-au ridicat “neam peste neam,împărăţie peste împărăţie”robind,jefuind,ucigându-şi semenii.

 Oricui i s-a dat mult,mult i se va cere şi cui i s-a încredinţat mult,mai mult i se va cere ne asigură Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

 

Cei care au primit Harul şi l-au păstrat vor fi răsplătiţi cu moştenirea pe care Tatăl a gătit-o oamenilor căci milostivirea Lui se revarsă din neam în neam şi fiecare va primi plată după cum a lucrat. De faptele părinţilor se binecuvintează ori se blesteamă copiii căci Dumnezeu este drept şi întoarce faptele părinţilor asupra fiilor. Cine dacă nu părinţii sunt responsabili de tot ce se întâmplă în lume ?Prin exemplul vieţii lor ,prin deciziile pe care le iau ,prin modul cum îşi cresc fiii aceştia hotărăsc mersul întregii lumi . Prin acest verset : Aduceţi Domnului fii ai Lui Dumnezeu;aduceţi Domnului slavă şi cinste  se cuprinde întreaga filozofie a vieţii.Moştenirea de suflet pe care un părinte o lasă copiilor se perpetuiază din generaţie în generaţie ,în slava fiecărui individ se ridică slava poporului său atât în cele înalte cât şi în cele mărunte dar tot atât de importante.

 

Ca să înţeleagă mai bine ce este cu Împărăţia Cerurilor şi cu mântuirea ,Hristos a expus mulţimilor care-l ascultau şi nouă ,urmaşilor acestora, câteva stări ale fericirii la care dacă omul aspiră după legea firii sau după har ,se poate mântui. Creştinul ,de bună seamă, este motivat în a le împlini în chip desăvârşit.

Cei săraci cu duhul sunt primii numiţi aici căci ei sunt în totală opoziţie cu învăţaţii lumii vechi sau noi care-L ispitesc pe Hristos nu pentru a se desăvârşi ci pentru a-L “pierde”.

 

Aceia dintre oameni cărora le plânge sufletul din cauza răutăţii şi a împietririi inimilor vor fi mângâiaţi căci în ei Maica Milostivirii îşi găseşte darul său pentru că ei deplâng păcatele pentru care a pătimit Fiul său.

Într-adevăr,fericiţi sunt cei blânzi căci oricât ar fi de asupriţi prin vorbă sau faptă nu se înrăiesc ci,merg pe calea pe care le-a arătat-o Domnul : Învăţaţi-vă de la Mine că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi avea odihnă sufletelor voastre.

 

Nedreptatea a făcut şi face în continuare mult rău omenirii.De la a fi defăimat pe nedrept până la a i se lua omului dreptul asupra a ceea ce îi aparţine şi chiar dreptul de a se naşte , a i se fura identitatea ca individ sau ca neam, sunt doar câteva faţete care ne arată cât de urât este înaintea Domnului omul nedrept şi cât de bineplăcut Lui este cel care nesuferind nedreptatea în orice ipostază ar fi înfăţişată lucrează la stârpirea ei.      

 

                Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept  priveşte.

Lipsa milei pe care o dorim de la aproapele nostru sau de la Dumnezeu aduce cu sine de cele mai multe ori deznădejdea. De aceea milostenia care acoperă multe păcate este una dintre condiţiile de căpetenie ale mântuirii. Cel care miluieşte cu fapta ,cu vorba ,cu rugăciunea,cu gândul bun pe omul aflat în nevoie sau în suferinţă va primi de la Domnul răsplătire dreaptă căci  îndurat şi milostiv este Domnul,îndelung răbdător şi mult milostiv.

 

Manifestând toleranţă rău înţeleasă asupra diferitelor aspecte negative din viaţa noastră sau din comportamentul aproapelui nostru nu facem decât să ne minţim căci a accepta înseamnă să fii de acord cu ce se întâmplă şi să iei asupra ta sângele Domnului care s-a vărsat pe Cruce din cauza rătăcirilor şi a păcatelor noastre.

 

Nu vă înşelaţi! ne atenţionează Domnul. Nimic necurat nu va intra în Împărăţia Lui Dumnezeu dar nici Hristos nu se odihneşte în inima întinată. El ne primeşte numai dacă venim pe calea cea strâmtă căci largă este poarta iată,este calea care duce la pierzare.

 

Oricât am vrea să ne păzim inima şi mintea de gânduri netrebnice nu reuşim de aceea ne îndeamnă Hristos la rugăciune neîncetată căci unde sălăşluieşte El nu mai au loc smintelile lumii. Să dobândim curăţia inimii pruncilor,s-o păstrăm şi s-o slăvim. Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule,Dumnezeul mântuirii mele!

 

Câtă vărsare de sânge a fost printre oameni sub pretextul slujirii Lui Dumnezeu ! Câte războaie au încrâncenat pământul sub flamura răspândirii creştinismului!                 

 

Fericiţi făcătorii de pace că aceia fii Lui Dumnezeu se vor chema  căci urmează Legea pe care le-a dat-o dintru început. Mai bine este să-ţi calci mândria şi să te laşi păgubaş  decât să te duşmăneşti cu fratele tău pentru a avea câştig de cauză şi să provoci nefericire ori sminteală.

 

Să ne amintim de  nenumăratele lupte pentru dreptate pe care le-a dus îndeosebi poporul nostru,de bătăliile ideologice pe care martirii prigoanelor de multe feluri le-au purtat cu preţul vieţii şi de cele pe care Biserica le duce în fiecare clipă cu secularismul mondial.

 

Ultima redută şi cea mai greu de cucerit care-l defineşte pe creştin ca fiind împlinitorul fericirii de a fi în Duh şi Adevăr este răbdarea de a suferi pentru numele Lui Hristos mărturisindu-l în orice împrejurare până la moarte.

 

Fericit este să fii creştin adevărat. Mulţumim ,Doamne, că ne-am născut creştini!

 

 

Tudora Luca

 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *