Pentru viața lumii

        Atâta vreme cât creștinismul nu revine un mod de viață plin de speranță sfântă, pseudo-religiile corporatiste ne vor sufoca. Acestea din urmă hrănesc doar speranțe deșarte. Aici împlinesc proceduri umane, pentru o răsplată simbolică. Singura problemă reală este îndoiala. Câtă vreme crezi din toată inima, nu există imposibil. Când te îndoiești în iubire, pierzi totul. Și cât de sinistru ar fi totul fără iubire. Materialismul corporatist nu ne va despărți de iubirea veșnică… Părintele iradiază o astfel de lumină plină de speranță, dar puțini caută așa ceva. Mulți îl apostrofează inutil, îl claxonează, îi arată tot felul de degete cu unghii necurățate, îi scandează poezii de galerie ca la arbitri. Dar părintele primește fiecare scuipat ca pe o binecuvântare.

• Demonizarea adversarului nu este un principiu evanghelic, zise părintele de ziua celor 13 cuvioși de la Kantara, uciși de latini în 1231. Până azi, Frau Europa îți lasă copiii în alte locuri decât te-ai înțeles cu ea. Nu e de mirare că sunt speriați copiii… E clar că Frau e de vină, deși ea aruncă totul pe copii! Iartă-o pe Frau, nu știe ce face.

Sursa neliniștilor este faptul că primim tot ce vine în viața noastră ca mari nenorociri (ne doream altceva, pentru noi conta ce vrem noi), când – de fapt – ele erau cele mai mari binecuvântări (șanse de a ne trezi, de a ajunge – în sfârșit la liman / lumină). Primind tot ce vine ca pe un dezastru, intrăm în panică și vrem să scăpăm. Dumnezeu ne promite o liniște profundă, dar ne dă și puterea să o dobândim.

Nu e nici un dezastru. Nu e nici o nenorocire. Ce se poate întâmpla?! Să murim?! Da, să ajungem la înviere. Hristos e în agonie pe Cruce până la finalul istoriei omenirii pe această planetă. Discipolii care Îl imită sunt tot acolo, împreună cu El pe Cruce. Singura Cale către înviere. Cât de neatractivă este oferta lumii pentru un om chibzuit! Cât de amăgitoare și cât de trecătoare sunt toate! Pentru viața lumii, Dumnezeu a dat Trupul Fiului Său!

Dacă ai găsit acel loc și – mai ales – acel duhovnic, nu e prea departe. Dacă vii de acolo eliberat și plin de pace, merită pelerinajul. Decât să mergi zilnic aproape și comod, mai bine odată pe lună, dar să se simtă că ai fost.

• O tânără mamă se grăbea să o împărtășesc, zicea că îi e sete, lăcrimă părintele de ziua sfintei Lidia. Oare se gândea la setea de Hristos?!
• Noi ne grăbim la laptop, creștinii din Siria, Eritreea, Iraq se grăbesc spre martiriu… O fetiță arsă de vie pentru credința ei ne imploră să îi iertăm pe criminali. Se întâmplă în anul curent, nu e o știre veche! În fața acestei imagini, doar tăcere…
• Tinere, să nu te prindă noaptea cu mânie în inimă! Rugăciunea inimii este singurul răspuns în fața stresului de zi de zi. Nu îți demoniza adversarul, iubește-l! Cea mai mare comoară este smerenia. Nu scrie nicăieri că trebuie să te stresezi, nici că tu trebuie să faci treaba cea mai grea. Ți se cere doar credință. Lasă-L să te ajute! El hrănește viața.
• Pervertirea valorilor este sursa crizelor. Omul trăiește pentru moartea lumii, e încruntat, invidios, ranchiunos, sălbatic. Nu se lasă adiat de Duhul învierii.

• Da, tinere, ai grijă, cine consideră singura Soluție ca fiind o tâmpenie, acela rămâne cu problema nerezolvată.

 Avem încredere în divinitate. Avem speranță în infinit. Avem credință în iubire. Avem totul, pentru că Îl avem pe Dumnezeu.

• Iartă totul, ca pacea mesianică să domnească în tine, să împărățească pe veci, zise părintele la litia sfinților Constantin și Elena. Te descarci de luni de zile, poate de ani întregi, când te-ai gândit ultima oară că ar fi timpul să te reîncarci duhovnicește?
• Hristos nu vrea să vadă fețe triste, doar învierea Lui a adus bucurie tuturor. Nu vrea să vadă că iubirea Lui e inutilă. Că e respinsă. Că ai Săi nu Îl primesc, din nou.
• Prin iubire, Hristos descoperă ce e minunat în noi.

Marius MATEI