În ziua aceea, simptomele cardiace, slăbiciunea anumitor ceasuri ale după-amiezii, acordurile minore ale depresiei de toamnă aproape n-au mai apărut în starea de sănătate a femeii. În amurg, făcând rugăciunea pe mătănii, simţi o dulcoare şi o pace de negrăit. Nu le avea până acum, mereu apărea ceva care o bruia, cineva care o chema. […]
De câte lucruri trebuie să ne lipsim în viaţa asta pentru a le înţelege valoarea? Cât şi ce trebuie săpierdem pentru a ne da seama, la final, de importanţa unei lucrări sau a alteia? Un lucru e cert: noi, românii, avem vocaţia tânguirii după ce a fost, însă când dobândim ceva important nu ştim să-i […]
România cocalară: „Nu mă interesează Râmeţul, părinte!” Lumea spirituală nu este obositoare, prietene. Poate eşti doar smintit de preotul care a slujit cu felonul direct peste bermude şi tricoul verde cu Metallica… Cât despre mine, nu merit să fiu nici ipodiacon (treaptă inferioară în cler), darămite preot! M-aş mulţumi să fiu citeţ, dar să fiu […]
Da, este chiar un nou început. După aproape doi ani în care, printr-o înţelegere cu nişte parteneri de bună-credinţă, m-am ocupat „doar” de partea editorială (conţinutul revistelor, componenţa echipelor, cărţile apărute etc.), a venit pentru mine vremea să mă reîntorc şi la „cele ale Martei”: difuzare, abonamente, tipografii, impozite, TVA-uri, administraţie şi toate celelalte. Adică […]
Garcia Marquez, în splendorile literaturii sale, face la un moment dat următoarea afirmaţie: „Nu plânge că s-a terminat, zâmbeşte că s-a petrecut!”. Ce frumos şi ce greu de realizat acest lucru. De ce? Nu ştiu, dar mi-e tare teamă că oamenii din ziua de azi nu ştiu nici să se iubească şi nici să se […]
Glasul Mirelui are o mare putere de convingere. Noi nu facem o lucrare omeneasca in Biserica, ci suntem martorii (si martirii, daca e nevoie) minunilor. Noi invatam acum ce urmeaza sa facem in viata vesnica, cum spune father Serafim Rose. Unde lipseste curajul, nu poate supravietui nici o virtute (bine marcat, Sorin Lavric). Muncim in […]
Mi s-a făcut dor de prietenii care scriu şi citesc la „Lumea Credinţei” şi pe siteul „Cenaclul Lumină Lină”. Cu ei trăiesc atâtea seri frumoase şi uneori atâtea gânduri aprinse. Nici nu ştiu de unde mai au puterea ca să mai scrie. Despre […]
Un visător în lumea credinţei. Cu cât citesc mai multe „păreri teologice” pe siteurile ortodoxe, mă simt aşa, nu ştiu cum, parcă fără contur teologic, sau fără îngerul dogmei care leagă ortodoxia de atâtea piscuri. Însă ce să mă fac. Cred că trebuie să-mi recunosc limitele. Nu pot face faţă concurenţei „la vârf”. Nu am […]
De ce îşi închipuie oare oamenii că, povestindu-le bătrânilor despre moarte, deţin o abilitate de a le vorbi „pe limba lor”, aşa cum, când vor să fie înţeleşi de copii, se prostesc şi sar litere, stâlcind fără noimă cuvintele…Bătrânii gândesc despre sine în limitele în care îşi percep vârsta sufletului. Este umilitor să le aduci […]